/* */
"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 9 mai 2019: Autonom – Annalee Newitz

Jack Chem își dădu jos ochelarii și înghesui lentilele dezactivate în buzunarul de la piept al salopetei. Lucrase atâta în lumina strălucitoare a soarelui, încât ochii ei căprui erau acum înconjurați de inele palide. Era un bronz de fermier, la fel cu cel pe care-l căpăta tatăl ei după o zi lungă de purtat ochelari pe câmpurile de rapiță, privind cum floricelele galbene emit torente de date privitoare la mediu. Probabil, se gândi Jack, același bronz de fermier îi afectase pe toți cei din familia Chen timp de generații, încă de pe vremea când stră-străbunicii ei veniseră de peste Pacific, din Shenzen, și cumpăraseră o franciză agricolă în preeriile din jurul Saskatoomului. Oricât de departe de casă s-ar fi dus, anumite lucururi rămâneau neschimbate.

Însă altele nu. Jack stătea turcește în mijlocul Oceanului Arctic, în echilibru pe curbura blândă și, în mod bizar, invizibilă a carenei submarinului ei. De la câteva sute de kilometri deasupra apei, pe unde umblau sateliții, indicele de refracție negativa al submarinului îndoia lumina până când Jack părea că plutește absurd deasupra valurilor. Lângă ea, întinsa în apa strălucitoare, era o fâșie unduitoare de apnouri solare non-reflexive. Mâna lui Jack făcu un gest ca și cum ar fi mototolit ceva și rețeaua solară se strânse și intră înapoi în compartimentul său, dispărând sub un panou al carenei.

Bateriile subului erau încărcate, traficul ei de rețea era ascuns într-o ceață de date justificate și avea o cală plină de medicamente. Era timpul să se scufunde.

Deschizând trapa, Jack coborî tropăind pe scara ce ducea la cabina de comandă. O strălucire de un verde-stins apăru, în fâșii, pe pereți, pe măsură ce colonii de bacterii se trezeau să-i lumineze drumul. Jack se opri sub un ghem de tuburi ce veneau din tavan. Un panou de comandă, ai cărui fotoni erau organizați în forma unui ecran de către mii de proiectoare care circulau prin aer, i se materializă convenabil la nivelul ochilor. Cu o glisare a degetului pe ecran, intră în sistemul de navigație și își schimbă direcția pentru a evita coridoarele de transport cu trafic aglomerat. Destinația ei era o porțiune relativ liniștită a coastei arctice, dincolo de marea Beaufort, unde apa dulce întâlnea marea și forma un puzzle vast de râuri și insule.

Însă lui Jack îi era greu să se concentreze asupra lucrărilor banale pe care le avea de făcut. Ceva legat de istoria cu dependența de teme nu-i dădea pace. Își puse din nou ochelarii și se adânci în meniul fluxului de știri. Privind la un set de comenzi, căută mai multe informații. “CAZUL OBSEDATEI DE TEME MORIASE A PHARMA DE CONTRABANDĂ”, spunea unul dintre titluri. Jack trase adânc aer în piept. Să aibă oare această poveste de strâns clicuri vreo legătură cu lotul Zacuity pe care îl descărcase luna trecută în Calgary?

La ora asta, cala subului era plină cu douăzeci de lăzi de medicamente proaspăt piratate. Printre multiplele terapii pentru mutații genetice și management bacterial, stăteau ascunse cutii cu clona lui Zacuity, noua pilulă de senzație pentru creșterea productivității pe care o voia toată lumea. Oficial, nu era încă pe piață, ceea ce sporea cererea. În plus, era făcută de Zaxy, compania aflată în spatele Smartifex, Brillicent și al altor medicamente populare de sporire a randamentului muncii. Jack primise o mostră beta de la un inginer care lucra la cea mai mare companie de dezvoltare din Vancouver, Quick Build Wares. La fel ca multe dintre companiile din biotehnologie, Quick Build împărțea noi stimulatoare de atenție gratuit, odată cu mesele pentru angajați de la cantină. Publicitatea prelansare spunea că Zacuity ajuta pe oricine să-și facă treaba mai iute și mai bine.

Jack nu se obosise să încerce ea însăși Zacuity – nu avea nevoie de medicamente care să-i facă treaba mai palpitantă. Inginerul care-i dăduse mostrele îi descrisese efectele în termeni aproape religioși. Puneai medicamentul sub limbă și începeai să simți că munca e plăcută. Nu-ți creștea doar gradul de concentrare. Te făcea să te bucuri de muncă. Abia așteptai să te întorci la tastatură, la masa de montaj, la ecranul tactil, la laborator, la imprimanta 3D. după ce luai Zacuity, munca începea să-ți dea un soi de satisfacție viscerală pe care nimic altceva nu ți-o mai putea oferi.

Autonom


Cartea Autonom poate fi achiziționată de la:

«
»
%d blogeri au apreciat: