"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Citatul zilei – 26 mai 2017: Hoțul de oglinzi – Martin Seay

Un pic mai sus pe Strip, pirații își fac din nou treaba: din tunurile lor se aud ultimele bubuituri, în timp ce taxiul oprește lângă bordură, iar el traversează podul Rialto, acompaniat de aplauzele din depărtare. Un iz de sulf în aerul răvășit dă o tentă infernală brizei începutului de seară. Își încrețește nasul, se luptă cu nevoia de a scuipa.

Imaginează-ți-l acolo, pe trotuarul rulant: scund și cu umerii lați, piele de culoare închisă și pistrui negri, în jur de patruzeci de ani. Poartă ochelari de soare wraparound, blugi noi, un sacou sport din piele și un tricou de culoarea gresiei. O șapcă Redskins îi împodobește capul proaspăt ras, cozorocul îi acoperă fruntea. Picioarele lui se mișcă de-a curmezișul suprafeței zimțate a trotuarului, făcându-și loc printre turiștii care se opresc să facă fotografii, se îngrămădesc în fața peroanelor. Dedesubt, undeva în afara razei vizuale, un gondolier cântă cu o voce înaltă și clară – o mia patria si bella e perduta – în timp ce-și întoarce barca. O adiere vine dinspre vest, iar cântecul se stinge ca o transmisiune cu semnal slab.

Bărbatul – numele său e Curtis – intră în hotel pe sub arcurile în ogivă ale porticului, apoi trece printre automate până la lifturi. O rafală de aer parfumat, dinspre aparatul de aer condiționat, îi face pielea de găină pe ceafa asudată. Observă mesele de blackjack pe măsură ce trece printre ele, studiind fiecare jucător în parte. E tensionat, irascibil, se teme că îi scapă ceva.

Lovește butonul pentru etajul 29 și începe să urce. Pentru un moment, e singur. Reflexia lui schimbătoare pe ușile suflate-n aramă. Își schimbă ochelarii cu unii de protecție cu rama neagră, pescuiește cardul dintr-un buzunar interior.

Apartamentul său e echipat cu două televizoare și trei telefoane, un pat dublu cu baldachin, ferestre largi cu draperii dau înspre partea sudică a Strip-ului. Un tablou întunecat și enigmatic – pe plăcuța de alamă de pe ramă scrie J.M.W. TURNER – atârnă deasupra canapelei extensibile, în camera de zi, aflată cu o treaptă mai jos. La cincizeci și cinci de metri pătrați, aceasta e camera cea mai mică din oferta hotelului. Lui Curtis nu-i place să se gândească la cât îl costă pe Damon să-l țină aici, dar Damon n-ar avea de obiectat; amândoi știu că se află în locul potrivit.

Verifică telefonul și faxul, dar n-a primit nimic. Scoate din buzunarul gecii noua cutie cu gloanțe hollow-point rapide și le pune în micul seif din șifonier, apoi își așază revolverul cu țeavă scurtă deasupra. Se întunecă: orașul dispare din ferestre, înlocuit de imaginea inversată a camerei. Curtis aprinde luminile din tavan, se uită la priveliște: Harrah’s și Mirage pe Strip, clopotnița și canalul turcoaz dedesubt. O amintire de acum trei ani: Stanley sprijinindu-se de balustradă deasupra gondolelor ancorate. Pe capul lui osos, șapcă din tweed cu cozoroc. Agitând aerul cu mâinile mici și ciolănoase. Luna nouă abia răsărită dinspre vest, un cerc decolorat pe fond negru. Stanley recitând un poem: Arzi, hoț al imaginilor, pe marea amnezică! Ceva de genul ăsta. Înainte să apuce să fixeze imaginea, aceasta dispare.

Luminile se aprind peste tot în oraș, tremurând în căldura care crește. Raza albastru cu alb a Luxorului e abia vizibilă în depărtare, o dâră pe cerul indigo. Curtis e cu gândul acasă, se întreabă dacă ar trebui să sune, dar în Philadephia e cu trei ore mai târziu: Danielle doarme deja. În loc de asta, se dezbracă, rămânând doar în boxeri, își împăturește hainele, încearcă să găsească ceva sexy pe televizorul cu ecran lat, dar se pare că tot ce reușește să găsească sunt graficele făcute pe calculator ale rachetelor de croazieră și hărți 3D ale Golfului din diferite unghiuri. După o vreme, pune jos telecomanda și face flotări și abdomene pe dușumeaua acoperită de covor, în timp ce prezentatorii bâzâie deasupra lui, speculând înfocați despre războiul care va veni, imaginea lor spasmodică înghețând din când în când, descompunându-se în mozaicuri digitale plate.

Când e gata, Curtis pune televizorul pe mute și deschide din nou seiful. Verigheta lui e acolo, chiar lângă cutia cu muniție, iar el și-o pune pe deget, o scoate, o pune în gură și o suge, lovind-o de interiorul dinților. Scoate micul revolver din toc, scoate gloanțele și verifică butoiașul și trage la rece spre televizorul pâlpâitor, de o sută de ori cu mâna dreaptă, de optzeci de ori cu stânga, până când își simte antebrațele arzând și degetele arătătoare jupuite, crăpate. E o armă nouă; n-o cunoaște atât de bine pe cât ar trebui.

Stomacul i se strânge cu un bolborosit, deranjat încă de zborul lung și de nenumăratele ore nedormite de dinainte. Închide verigheta și pistolul și se îndreaptă spre încăperea principală placată cu marmură, unde se așază pe comodă și pescuiește prin trusa de bărbierit căutând ghilotina pentru unghii. Mâinile îi miros a lubrifiant pentru arme și sunt crăpate din cauza aerului uscat și, pentru prima oară astăzi, Curtis își amintește, își amintește cu adevărat cum a fost în deșert.


Cartea Hoțul de oglinzi poate fi achiziționată de la:

 

«
»
%d blogeri au apreciat: