"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Citatul zilei – 27 martie 2017: Mașina timpului – H.G. Wells

Filby a încercat să ne povestească despre un prestidigitator pe care îl văzuse la Burslem, dar, înainte de a-și termina introducerea, Exploratorul Timpului s-a înapoiat, așa că anecdota lui Filby a rămas în aer.

Obiectul pe care Exploratorul Timpului îl ținea în mână era un mecanism strălucitor, metalic, de o construcție foarte delicată, cu puțin mai mare decât un ceas obișnuit. Unele elemente erau din fildeș, altele, dintr-o substanță cristalină și transparentă. Din acest moment trebuie să mă exprim foarte clar, căci tot ceea ce urmează  – în afară doar de cazul când acceptăm explicațiile lui  – este un fenomen absolut inexplicabil. A luat una din măsuțele octogonale care erau împrăștiate prin toată odaia și a plasat-o lângă foc, cu două picioare pe covorașul din fața căminului. Pe această masă a pus mecanismul. Apoi și-a tras un scaun și s-a așezat. Singurul obiect care se mai afla pe masă era o mică lampă cu abajur, a cărei lumină vie cădea din plin asupra mecanismului. Împrejur mai erau câteva lumânări, două pe policioara căminului în sfeșnice de bronz și alte câteva în candelabre, așa încât odaia era strălucitor iluminată. Eu mă instalasem într-un fotoliu scund, foarte aproape de foc, și îl trăsesem cât mai în față, în așa fel încât să fiu aproape, între Exploratorul Timpului și cămin. Filby ședea în spatele lui, privindu-i peste umăr. Medicul și Primarul din Provincie îl vedeau în profil dinspre dreapta. Psihologul, din stânga. Bărbatul Foarte Tânăr stătea în picioare în spatele Psihologului. Toți eram cu atenția încordată. Mi-e imposibil să cred că, în asemenea condiții, ar fi fost cu putință să ni se prezinte vreo scamatorie, oricât de subtil ar fi fost concepută și oricât de îndemânatic ar fi fost executată.

Exploratorul Timpului a privit mai întâi spre noi, apoi spre mecanism.

– Ei bine, a început Psihologul.

– Această jucărie, a zis Exploratorul Timpului, rezemându-și coatele pe masă și împreunându-și palmele deasupra aparatului, este o simplă machetă. Este proiectul meu pentru o mașină de călătorit în Timp. Observați că se prezintă destul de ciudat, iar bara are un aspect aparte, sclipitor, ca și cum ar fi oarecum ireală. Arătă cu degetul bara. Iată, aici este o mică manetă albă, aici este încă una.

Medicul s-a ridicat de pe scaun și a cercetat obiectul.

– E frumos construit, a spus el.

– Mi-a luat doi ani ca să-l confecționez, a lămurit Exploratorul Timpului. Apoi, după ce toți au imitat gestul Medicului, ne-a mărturisit: Aș vrea să înțelegeți limpede că una dintre manete, atunci când este apăsată, trimite mașina să lunece în viitor, iar cealaltă o poate mișca în sens invers. Șaua este scaunul pe care va sta Exploratorul Timpului. Acum voi apăsa pârghia și mașina va porni. Se va șterge din fața voastră, va trece în viitor și va dispărea. Priviți bine la ea. Priviți de asemenea și la masă și asigurați-vă că nu este la mijloc nicio scamatorie. Nu vreau să prăpădesc macheta și apoi să mi se spună că sunt un șarlatan.

Preț de un minut s-a lăsat tăcerea. Psihologul a fost gata să-mi spună ceva, dar s-a răzgândit. Apoi Exploratorul Timpului a întins degetul spre manetă.

– Nu, a zis el deodată. Dă-mi mâna dumitale.

Și, întorcându-se către Psiholog, i-a apucat mâna și i-a spus să întindă degetul arătător. Așa că însuși Psihologul a fost cel care a trimis modelul Mașinii Timpului în călătoria ei fără sfârșit. Am văzut cu toții cum a apăsat pe manetă. Sunt absolut sigur că n-a fost posibilă nicio scamatorie. S-a iscat ca o suflare de vânt și lumina lămpii a pâlpâit. Una dintre lumânările de pe policioară s-a stins și mica mașină s-a răsucit brusc, a devenit nedeslușită, s-a întrezărit ca o fantomă, timp de o secundă poate, ca un vârtej de fildeș și de alamă vag lucitoare; și apoi dusă a fost  – a dispărut! În afară de lampă, pe masă nu se mai vedea nimic.

Am rămas cu toți tăcuți timp de un minut. Apoi Filby spuse:

– Să fiu al naibii!…

Psihologul și-a revenit din stupoare și s-a uitat brusc sub masă. Văzându-l, Exploratorul Timpului a izbucnit în râs.

– Ei? i s-a adresat el Psihologului. Apoi, ridicându-se, s-a îndreptat către cutia cu tutun de pe policioară și, întorcându-ne spatele, a început să-și umple pipa.

Ne-am uitat uimiți unii la alții.

– Ascultă, a zis Medicul, vorbești într-adevăr serios? Chiar crezi că mașina a pornit să călătorească în Timp?

– Desigur, a spus Exploratorul Timpului, aplecându-se să ia, cu un bețișor, foc din cămin. Apoi s-a întors în timp ce aprindea pipa și l-a privit pe Psiholog drept în față. (Psihologul, pentru a dovedi că nu era tulburat, și-a luat o țigară de foi, încercând s-o aprindă fără să-i taie vârful.)


Cartea Mașina timpului poate fi achiziționată de la:

 

«
»
%d blogeri au apreciat: