"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Citatul zilei – 30 octombrie 2016: Requiem – Lauren Oliver

„Întinde mâna și pune un deget pe cicatricea operației mele, cea pe care m-a ajutat s-o falsific, pentru a mă iniția în Rezistență.

 – Arată bine, zice și îmi face cu ochiul.

Hotărâm să instalăm tabăra pentru noapte. În apropiere de mall găsim apă curată și ruinele unor case și ale unor birouri care au niște provizii folosibile: câteva conserve îngropate sub moloz; niște scule ruginite; chiar și o carabină, pe care Hunter o găsește pusă pe o pereche de copite de cerb așezate invers, sub o grămadă de mortar. Iar una din membrele grupului, o femeie scundă și tăcută, cu  o coadă gri și lungă, are febră. Astfel, va putea să se odihnească.

Sper finalul zilei, izbucnește o ceartă, în legătură cu direcția în care să mergem.

 – Am putea să ne despărțim, zice Raven.

S-a ghemuit lângă groapa pe care am făcut-o pentru foc, ațâțând primele flăcări, cu capătul ars al unui băț.

 – Cu cât e mai mare grupul, cu atât suntem mai în siguranță, zice Tack.

A rămas doar în tricou, astfel că i se văd mușchii de pe brațe. Zilele s-au încălzit încet, iar pădurea a prins viață. Simțim primăvara care se apropie, ca un animal tresărind ușor în somn, cu respirația caldă. Dar acum, când ne-am oprit și când soarele apune, e frig, iar Sălbăticia e înghițită de alungite umbre purpurii. Nopțile sunt încă reci.

 – Lena, se răstește Raven.

Tresar. Mă uitam la focul care se aprindea, la flăcările care se răsuceau în jurul grămezii de ace de pin, surcele și frunze uscate.

 – Du-te și fă o verificare la corturi, da? În curând va fi întuneric.

Raven a făcut focul într-o albie mică, unde cândva trebuie să fi fost un pârâu, să fie oarecum apărat de vânt. A evitat să ne instalăm tabăra prea aproape de mall și de spațiile lui bântuite; construcția se înalță peste linia copacilor, un amestec de metal negru contorsionat și geamuri goale, ca o navă spațială eșuată. La vreo duzină de metri în sus, pe dig, Julian ajută la instalarea corturilor. E cu spatele la mine. Și el poartă doar un tricou. Trei zile în Sălbăticie și deja s-a schimbat. Părul îi e cârlionțat, iar după urechea stângă are prinsă o frunză. Pare să fi pierdut câteva kilograme, deși nu a avut timp să slăbească. E doar efectul vieții de aici, în aer liber, cu haine găsite, prea mari, înconjurat de sălbăticie, o perpetuă amintire a fragilității supraviețuirii noastre.

Leagă o frânghie de un copac și o strânge tare. Corturile noastre sunt vechi și au fost rupte și peticite de multe ori. Nu stau singure. Trebuie ancorate, legate între copaci, ajutate, ca pânzele în vânt.”

requiem

Cartea Requiem poate fi achiziționată de la:

 

 

 

«
»
%d blogeri au apreciat: