Fragmentul zilei – 10 aprilie 2020: Băieții lui Anansi – Neil Gaiman

Totul începe, așa cum încep majoritatea lucrurilor, cu un cântec.

La urma urmei, la început au fost cuvintele, iar ele au fost rostite pe o melodie. Așa a fost făcută lumea, așa a fost împărțit vidul, așa au apărut pe lume pământul, stelele, visele, zeii cei mititei și animalele.

Au fost cântate.

Animalele cele mari au fost cântate în existență după ce Cântărețul a terminat cu plantele, cu munții, cu copacii, cu oceanele și cu animalele mai mici. Au fost cântate culmile care leagă tot ce există, apoi terenurile de vânătoare și bezna.

Cântecele au rămas. Ele durează. Cântecul potrivit poate transforma un împărat într-un măscărici, poate dărâma o dinastie. Un cântec poate dăinui mult timp după ce evenimentele și oamenii din el s-au transformat în pulbere și în vise si au dispărut. Aceasta-i puterea cântecelor.

Mai poți să faci și alte lucruri cu cântecele. Ele nu creează doar lumi și recreează existențe. De exemplu, tatăl lui Fat Charlie Nancy le folosea ca să obțină ceea ce spera și se aștepta să fie o noapte minunată.

Înainte ca tatăl lui Fat Charlie să intre în bar, barmanul fusese de părere că seara aceea de karaoke avea să fie un eșec răsunător. Dar tocmai atunci când bătrânelul intră țanțoș în local, trecu pe lângă masa la care stăteau câteva blonde cu bronz proaspăt și surâsuri de turiste, o masă aflată lângă scena improvizată din colț. Își scoase pălăria în fața lor – pentru că purta pălărie, una verde, impecabilă, și mănuși galbene, de culoarea lămâii -, apoi se îndreptă către ele. Femeile chicotiră.

 – Vă distrati, doamnelor? întrebă el.

Femeile continuară să râdă cu subînțeles și-i ziseră, mulțumindu-i de întrebare, că se simțeau bine și că se aflau în vacanță. Iar el le spuse că se vor simți și mai bine, doar să aibă răbdare.

Bărbatul era mia în vârstă decât ele, mult, mult mai în vârstă, dar fermecător, precum cineva dintr-o epocă de mult apusă, în care manierele elegante și gesturile de curtoazie însemnau ceva. Barmanul se relaxă. Cu un asemenea personaj în bar, seara avea să fie minunată.

Urmă karaoke. Urmă dans. Bătrânul urcă pe scena improvizată și cântă nu o singură dată, ci de două ori. Avea o voce frumoasă, un zâmbet minunat și picioarele-i țopăiau când dansa. Prima oară când urcă pe scenă cântă “What’s New Pussycat?” A doua oară când urcă pe scenă îi distruse viața lui Fat Charlie.

Far Charlie fusese gras doar câțiva ani, începând cu puțin înainte de a împlini zece ani – adică atunci când mama sa anunțase întreaga lume că se săturase si că pusese cap căsniciei cu țapul ăla bătrân cu care făcuse greșeala să se mărite (iar dacă domnul respectiv avea vreun argument împotrivă, putea să și-l vâre știe el unde) si că avea să plece a doua zi dimineață undeva, cât mai departe, iar el să facă bine să nu încerce s-o urmeze – până la vârsta de paisprezece ani, când băiatul crescu un pic și făcu mai mult sport. Nu era gras. Sincer vorbind, nu era nici măcar dolofan, ci doar ușor plinuț. Însă numele Fat Charlie se lipise de el ca o gumă de mestecat de talpa unui pantof de tenis. Se prezenta drept Charles – sau, pe când avea douăzeci de ani, Chaz; sau, în scris, drept C. Nancy -, dar fără niciun folos: numele se strecura, pătrundea în partea cea nouă a vieții sale asa cum gândacii invadează crăpăturile și spațiul din spatele frigiderului dintr-o bucătărie nouă si, fie că-i plăcea, fie că nu-i plăcea, devenea din nou Fat Charlie.

Charlie știa, într-un mod irațional, că acest lucru se întâmpla pentru că porecla îi fusese dată de tatăl său, iar când tatăl său dădea nume lucrurilor, acestea prindeau.

În casa de vizavvi, pe strada din Florida unde crescuse Fat Charlie, traia un câine. Un boxer de culoarea alunei, cu picioare lungi, cu urechi ciulite si cu un bot de parcă animalul, când fusese cățeluș, se izbise cu nasul de un zid. Ținea capul sus și coada ridicată. Era, fără nicio îndoială, un aristocrat printre canine. Participase la concursuri pentru câini. Câștigase premii pentru “Cea mai bună rasă” și pentru “Cel mai bun din clasă”, chiar si un premiu pe care scria “Cel mai bun din concurs”. Câinele se bucura de numele de Campbell’s Macinrory Arbuthnot al Șaptelea, iar proprietarii săi, când se simțeau apropiați de el, îi ziceau Kai. Asta durase până în ziua când tatăl lui Fat Charlie, care stătea pe veranda lor dărăpănată și-și sorbea berea, observase câinele care se plimba prin grădina vecinului, într-o lesă ce se întindea de la un palmier până la un stâlp al gardului.

 – Ce câine tont, spuse tatăl lui Fat Charlie. Arată ca prietenul lui Donald Duck. Salut, Goofy!

Și ceea ce fusese cândva “Cel mai bun din concurs” se schimbă brusc. Fat Charlie avu impresia că văzuse câinele prin ochii tatălui său și se întrebase dacă, la urma urmei, nu avea de-a face cu un câine cu adevărat nătărău. Iar acesta se schimbase, de parcă era din cauciuc.

Nu durase mult până când numele se răspândi pe toată strada. Proprietarii lui Campbell’s Macinrory Arbuthnot al Șaptelea se luptaseră cu el, dar ar fi putut la fel de bine să se certe cu un uragan. Oameni complet străini mângâiau acum capul mândrului boxer de altădată și-i spuneau:

 – Salut, Goofy! Ce mai faci, băiete?

După asta, stăpânii câinelui nu l-au mai înscris la concursuri. Cei din juriu spuneau că-i “un câine care pare tont”.

Numele date de tatăl lui Fat Charlie prindeau. Așa stăteau lucrurile, și pace!

Baietii Lui Anansi


Cartea Băieții lui Anansi poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,0 rating based on 192.533 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786069000236
Goodreads: 52859147

Author(s): Publisher: Editura PALADIN
Published: 3//2020

Poveştile sunt ca nişte pânze de păianjen care se inter­sectează fir

cu fir, iar tu urmăreşti fiecare poveste până în centru, pentru că

în centru e sfârşitul. Fiecare personaj e un fir al pânzei.



Viața lui Fat Charlie nu va mai fi niciodată la fel. Odată cu decesul tatălui său, el descoperă atât că acesta fusese de fapt zeul Anansi, cât și că are un frate despre care nu știuse nimic niciodată, Spider – care este tot ceea ce Fat Charlie nu poate fi: atrăgător, isteț și amuzant. Într-o lume magică a zeilor-animale, Fat Charlie descoperă însă că are o putere ce-l poate ajuta să descurce ițele existenței sale tot mai încurcate.



Neagră ca noaptea, dulce ca păcatul.
 


Fragmentul zilei – 10 aprilie 2020: Băieții lui Anansi – Neil Gaiman

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.