"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 10 august 2020: Dominic – Sorin Oprea

Mergea grăbit fără să privească în jur, cu capul aplecat și mâinile în buzunarele gecii de fâș, obligând oamenii care treceau pe trotuar să se dea la o parte din calea lui. Unii se uitau strâmb, dar pe el nu-l interesa.

Era agitat, iar prin minte îi treceau tot felul de gânduri.

Cu câteva luni în urmă, la Madrid, Jorge îi prezentase noua lui achiziție, femeia aceea senzuală, care îl privise într-un anumit fel. Nu i-a plăcut, pentru că el știa bine ce înseamnă un intrus în afacere. A devenit și mai suspicios când Jorge i-a spus că lucrează cu ea la colectarea taxelor de la fetele de pe stradă.

Simțea de fiecare dată pericolul, dar nu lua hotărâri pripite. N-a făcut-o nici atunci. Chiar dacă nu-l suporta, lucra cu Jorge în afacerile din Spania. Ştia că are spate, că doar îi fusese recomandat de un grup de combinatori din Ibiza. Şi de ei depindea ca el să-și extindă afacerile pe piața de pe insulă.

Nu înțelegea de ce Jorge apăruse cu fufa după el. Chestia asta îl enerva foarte tare. Dar ce putea să facă?

Învățase de la început că în meseria asta, femeile, ATM-uri cum le spunea, sunt doar instrumente de făcut bani, nu partenere de afaceri. Așa îl educaseră șefii bătrâni, mentorii lui.

Mai grav era că fâța a fost de față și când au discutat de marfa nouă, pentru stradă. Deja știa prea multe.

Numai că el, Marian Dinicescu, Grizzly cum era cunoscut în lumea lor, nu va permite ca mersul lucrurilor să fie stricat de muieri apărute din senin. Așa  gândise mereu: femeile sunt pericolul numărul unu.

Se lovi de vreo două ori cu silueta lui impunătoare de persoanele pe lângă care trecu și bombăni când acestea se luară de el. Nu avea însă timp de ceartă, pentru că deja se înserase și trupa de noapte trebuia să iasă la produs. Iar Niki, omul lui, se ducea cu ele spre locurile unde clienții așteptau deja.

Traversă în fugă șoseaua printre mașinile care îl claxonau fără încetare și intră pe străduța pietruită, cu case decolorate de soarele sudului. Se opri în fața uneia cu ferestre înalte. Ciocăni în geam de două ori. Perdeaua se mișcă și, imediat după aceea, ușa se deschise. Grizzly intră repede.

 – Ce faceți, mă, aici, nu sunteți gata?, îl certă el pe bărbatul burtos, care rămăsese perplex.

 – Şefule, te așteptam mâine. N-am plecat, că stau după parașutele astea. Cică ele se pregătește. Se spoiește pe ochi și se-mbracă cu ațele alea ale lor, ca să li se vadă toate șuncile, turui Niki la foc automat.

Grizzly ridică mâna și îl opri. Nu-l înghițea deloc, pentru că în ultima vreme și-o cam luase în cap.

 – Îi ai la tine?, îl întrebă scurt.

 – Da, spuse Niki, scoțând din buzunar un teanc mare de euro. Ai aici tot, douăzeci de mii. Cu restul le-am plătit pe expiratele astea și am dat taxele la
patrulele de noapte. Am acoperit dările cu țoalele, mâncarea și alte mărunțișuri.

 – Cât ai strâns, mă?, se interesă Grizzly, fără să clipească.

 – Douăzeci și patru de mii, boss, zise înghițind în sec, sub privirea bisturiu a șefului său. Patru mii am cheltuit, cum ți-am spus.

 – Doar atât?

Cunoscându-l de ce este în stare, Niki nu răspunse imediat.

 – Crezi că nu știu ce faci?, continuă șuierător Grizzly.

De frică, Niki recunoscu:

 – Mi-am tras și io o mie, spuse cu voce tremurată.

 – Păi de ce, mă Niki, nu-ți dădem eu?, zise Grizzly și-l apucă de gât, până îi dădură lacrimile. Cât vrei să mai furi?

Tușind să-și scuipe plămânii după ce scăpă din strânsoarea ca de menghină, Niki răspunse abia respirând:

 – Nu se mai întâmplă, boss.

 – E ultima dată, gunoiule! Am zece ca tine, care abia așteaptă să-ți ia locul. Te omor și te-arunc în mare, să te mănânce peștii. Ce-ai luat, îți tai din salariu.

 – Nu mai fac, șefule. Iartă-mă!

 – Eu nu pot. Du-te la popă să te ierte! Ai grijă de-acum încolo, te-am avertizat!

Grizzly puse banii în geacă și urcă la etajul casei, pe o scară de lemn care scârțâia din toate încheieturile. Deschise ușa primei camere și le surprinse pe
fete fumând, așezate pe pat.

Când îl văzură, se înghesuiră de frică într-un colț.

 – Şi voi vă bateți joc de mine, ca maimuțoiul ăla de jos?, întrebă Grizzly, ducându-se amenințător către ele. Întârziați de la program și-mi faceți pagubă-n buget, nespălatelor! Lasă, că de-acum încolo vin eu mai des să vă controlez. Văd că Niki s-a făcut tovarăș cu voi, ca să mă falimenteze. Mama voastră de curve! Vă vând pe toate la albanezi, să vă-ndoape cu droguri
și să vă țină sechestrate!

Se făcură mici și se așezară pe dușumeaua tocită, aștepând să le bată, așa cum făcea deseori.

 – Plecăm acuma, vorbi Jeni în numele tuturor. Nu știam că vii.

 – Păi ce, doar când vin eu respectați ordinele? Să nu vă mai văd în ochi!, țipă el.

 – Gata, ieșim!

 – De ce sunteți doar șapte?, întrebă el când văzu că lipsesc dintre ele.

 – Trei sunt în camera ailaltă, zise Jeni și le îndemnă să iasă.

După ce încăperea se goli, Grizzly se uită dezgustat la hainele mototolite, aruncate în șifonier, și la paturile nefăcute.

Privi cu dispreț măsuța pe care erau împrăștiate farduri și creme de tot felul. Le aruncă pe jos, nervos că nu erau în stare nici măcar să-și facă puțină
curățenie.

 – Să-mi bag torpila-n botu’ vostru de muieri puturoase, v-ați văzut cucoane-n Spania și nu mișcați un pai, zise și plecă spre cealaltă cameră.

Când intră acolo îl luă durerea de cap: fetele dădeau din mână în mână o sticlă de vin.

Toate încremeniră. Se uitau speriate și așteptau să vadă ce se întâmplă.

Grizzly o apucă de păr pe prima care îi ieși în cale și o lovi peste față, aruncând-o pe dușumea.

 – Iuliano, nu mă așteptam la așa ceva de la tine!, urlă el. Când te-am adus, mi-ai promis că faci mai mult ca la Istanbul. Că acolo rușii ăia îți dădeau bătaie, mureai de foame și aveai doar clienți jegoși. Aici stai la Mediterană și te întâlnești cu persoane importante.

 – Nu mă bate!, zise fata punându-și mâinile în cap.

 – Păi ce, asta e bătaie?, îi răspunse el, vrând să o lovească din nou.

 – Nu mai da în ea!, țipă de pe pat una dintre fete, care prinsese curaj. Bate-mă pe mine-n locul ei! Maică-sa are cancer.

Grizzly se opri. O întrebă pe Iuliana:

 -Așa este?

 – Da, răspunse ea, plângând în hohote. M-a sunat frati-miu aseară. E grav.

 – Voi dați-i drumul la treabă! Ea rămâne aici, le repezi Grizzly.

Fetele plecară în grabă.

Cu ochii în lacrimi, Iuliana își șterse nasul cu mâneca bluzei.

 – Are cancer la plămâni, spuse suspinând. Ne-a crescut singură. După ce-am plecat eu la cinșpe ani de la Chișinău, s-a-mbolnăvit. Eu i-am ajutat cu ce-am putut. Degeaba!

Grizzly băgă mâna în geacă și scoase patru sute de euro, pe care îi aruncă pe pat.

 – Du-te-acasă și te-ntorci după ce rezolvi acolo.

Banii mi-i dai după aia.

 – Mulțumesc, boss!, zise fata și veni către el să-l ia în brațe.

 

Dominic

 


Cartea Dominic poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

0,0 rating

ISBN-10:
ISBN-13:
Goodreads:

Author(s): Publisher:
Published: //

 


Fragmentul zilei – 10 august 2020: Dominic – Sorin Oprea

«
»

One comment on “Fragmentul zilei – 10 august 2020: Dominic – Sorin Oprea”

    /*
  1. Laura spune:

    O poveste uimitor și original construită!
    Intrigi neașteptate, evenimente surprinzatoare și antrenante, răsturnări de situație…
    “Dominic” este genul de carte care te “bantuie”, simti că se joacă cu mintea ta și te ține “în priză” până la final.
    Romanul merită pus in wishlist – este bine scris si extraordinar de captivant.

  2. */

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat: