"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 11 august 2020: O librărie în Berlin – Francoise Frenkel

N-aș putea spune precis când mi-am descoperit vocația de librar. Când eram mică, puteam petrece ore în șir răsfoind o carte cu poze sau un volum ilustrat.

Cadourile mele preferate erau cărțile, pe care le păstram așezate în teancuri înalte pe etajere, de-a lungul camerei mele de fetiță.

Când am împlinit șaisperezece ani, părinții mi-au dat voie să-mi comand o bibliotecă pe gustul meu. Am pus să mi se construiască, după propriile mele planuri, un dulap care, spre uimirea tâmplarului, trebuia să aibă toate cele patru laturi de sticlă. Am instalat această mobilă de vis în mijlocul camerei.

Mama m-a lăsat să fac ce mă tăia capul, ca să nu-mi strice bucuria, iar acum îmi puteam admira clasicii, în frumoasele lor legături originale, și autorii moderni și contemporani, pentru care alegeam modelul coperților ghidată de fantezie.

Balzac se prezenta într-o frumoasă copertă roșie, Sienkiewicz, în piele galbenă, Tolstoi, în culoarea pergamentului, Țăranii, de Reymont, îmbrăcată într-o veche stofă țărănească.

Mai târziu, dulapul a fost mutat într-un loc mai potrivit, lângă peretele tapetat cu un cretou deschis la culoare, schimbare ce nu mi-a diminuat cu nimic bucuria.

De-atunci a trecut multă vreme…

Viața mă purtase, pentru lungi ani de studiu și de muncă, la Paris.

Îmi petreceam tot timpul liber de-a lungul cheiurilor Senei, în fața prăvăliilor umede ale buchiniștilor. Câteodată mai descopeream câte o carte din secolul al XVIII-lea, pentru care făcusem o pasiune la acea epocă. Alteori îmi închipuiam că pusesem mâna pe un document valoros, pe un volum rar sau pe o scrisoare veche; o bucurie întotdeauna nouă, deși efemeră.

Amintiri!

Rue des Saints-Peres, cu anticariatele ei întunecoase și prăfuite, adevărate tainițe de comori, o lume ce-mi prilejuia investigații minunate! Vremuri vrăjite ale tinereții mele!

Lungile opriri la colțul dintre Rue des Ecoles și boulevard Saint-Michel, la librăria aceea mare care invada trotuarul. Lecturile în diagonală, din volume cu paginile încă netăiate, în mijlocul zgomotelor străzii: claxoane, strigatele și râsetele studenților și ale fetelor tinere, muzică, refrenele cântecelor la modă…

Departe de a distrage cititorul, această hărmălaie făcea parte din viața noastră de studenți. Dacă toată mișcarea ar fi dispărut si dacă toate acele voci s-ar fi stins, pur și simplu n-am fi putut continua lectura în colțul bulevardului: o apăsare surdă ne-ar fi copleșit pe toți…

Din fericire, pe vremea aceea, nu aveam a ne teme. Firește că războiul coborâse cu câteva note diapazonul veseliei generale, dar Parisul își trăia viața lui aprinsă și nonșalantă. Tineretul din Cartierul Latin fremăta, la colțurile străzilor răsuna întotdeauna muzica, iar iubitorul de cărți își continua lectura pe fugă, în fața meselor încărcate de comori, pe care editorii și librarii le puneau atât de generos la dispoziția tuturor, cu o bunăvoință afabilă și un dezinteres total.

La sfârșitul Primului Război Mondial m-am întors în orașul meu natal. După momentele fericite de regăsire cu ai mei, în viață și sănătoși, m-am repezit în camera mea.

M-am oprit șocată în prag! Pereții erau goi: tapetul palid decolorat cu flori fusese desprins cu grijă și luat. Nu rămăseseră decât ziare lipite direct pe zid. Biblioteca cu patru geamuri, minunăția născută din fantezia mea copilărească, era goală și părea rușinată de propria decădere.

Pianul din salon dispăruse și el.

Ocupația din 1914-1918 luase cu ea totul.

Ai mei erau însă bine. Am petrecut o vacanță fericită alături de ei și m-am întors în Franța plină de energie și elan.

În afara cursurilor de la Sorbona, lucram asiduu la Biblioteca Națională și la Biblioteca Sainte-Genevieve, locul meu preferat.

La întoarcerea din Polonia am urmat un stagiu de pregătire, după cursuri, pe lângă un librar de pe rue Gay-Lussac.

Așa am învățat să cunosc “clienții” cărții. Încercam să le citesc dorințele, să le înțeleg gusturile, concepțiile și tendințele, să le ghicesc motivele de admirație, de entuziasm, de bucurie sau de nemulțumire față de un titlu sau altul.

Cu timpul am început să pătrund un caracter, un sentiment sau o stare de spirit după modul în care persoane respectivă ținea un volum, aproape cu tandrețe, după cum întorcea delicat paginile pe care le citea cu pioșenie sau după cum le frunzărea fără interes, apoi punea neglijent cartea la loc, îndoind uneori delicatele colțuri ale coperților. Așezam cartea care mi se părea potrivită în apropierea clientului, cu suficientă discreție pentru nu da de bănuit că aș încerca să exercit vreo influență asupra lui. Dacă o cumpăra, eram fericită.

Începusem să-mi îndrăgesc clienții. Pe unii îi însoțeam cu gândul câțiva pași, încercând să-mi imaginez dialogul lor cu cartea cumpărată; apoi îi așteptam cu nerăbdare să revină și să-mi împărtășească opiniile lor.

Se întâmpla să apară și vandali detestabili. Unii oameni martirizau câte o operă, o acopereau de critici violente și de reproșuri, deformându-i cu perfidie conținutul!

Trebuie să admit că, spre confuzia mea, cele mai radicale erau femeile.

Găsisem astfel pandantul perfect al cărții: cititorul.

În general, între unul și celălalt domnea o armonie perfectă în interiorul micii librării de pe Gay-Lussac.

Îmi petreceam orele de relaxare în magazinele de prezentare ale editurilor, unde regăseam cunoștințe vechi și descopeream noutăți, surse de bucurie.

Atunci când a venit momentul să-mi aleg o meserie, n-am ezitat: mi-am urmat vocația de librar.

O Librarie In Berlin


Cartea O librărie în Berlin poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

3,9 rating based on 3.037 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786063357886
Goodreads: 54334228

Author(s):Publisher: Litera
Published: 7//2020

În 1921, Françoise Frenkel, o evreică din Polonia, își împlinește un vis: deschide La Maison du Livre, prima librărie franceză din Berlin, care atrage artiști și diplomați, celebrități și poeți. Magazinul se transformă într-un refugiu pentru intelectuali, pe măsură ce ideologia nazistă începe să se extindă. În 1935, situația devine din ce în ce mai dificilă, cu vizite frecvente ale poliției și confiscări de carte. Visul lui Françoise este spulberat de Kristallnacht, Noaptea de Cristal, din noiembrie 1938, când sute de magazine și afaceri evreiești sunt distruse. Deși La Maison du Livre este cruțată în mod miraculos, teama de persecuție o forțează pe Françoise să fugă, disperată și singură, spre Paris. Când orașul este bombardat, ea caută refugiu în sudul Franței, ascunzându-se și supraviețuind prin mila unor străini care își riscă viața pentru a o proteja.
Publicată în 1945, uitată și redescoperită, aproape șaizeci de ani mai târziu, O librărie în Berlin este o poveste despre supraviețuire și rezistență, despre cruzime și umanitate, povestea unei femei neînfricate a cărei poftă de viață și de literatură refuză să o părăsească, chiar și în cele mai întunecate vremuri.

„Detaliată, emoționantă, minuțios elaborată… O relatare plină de autenticitate a opresiunii zdrobitoare, a încercărilor de a fugi din calea ei și a acțiunilor riscante ale celor care au oferit ajutor.“ Kirkus Reviews

„Hipnotică… Françoise Frenkel scrie că «este datoria supraviețuitorilor să depună
mărturie pentru ca morții să nu fie uitați». Exact asta reușește să facă remarcabila ei poveste despre rezistență și supraviețuire… Va reverbera cu adevărat în conștiința cititorilor.“ Publishers Weekly

„Remarcabilă… Echivalentul francez al celebrei O femeie din Berlin și un contrapunct pentru Suita franceză a lui Némirovsky… O carte pe care fiecare ar trebui să o citească.“ Daily Telegraph
 


Fragmentul zilei – 11 august 2020: O librărie în Berlin – Francoise Frenkel

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat: