"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 11 octombrie 2019: Taras Bulba – N. V. Gogol

 – Ia întoarce-te-n călcâie, fiule! Ptiu, că tare caraghios mai ești! Ce-i cu anteriele alea popești pe voi? Chiar așa umblați toți la Academie? Astfel îi întâmpină bătrânul Bulba pe cei doi feciori ai săi, care-și făcuseră învățătura la Bursa din Kiev și se întorseseră acasă la tatăl lor.

Feciorii lui de-abia descălecaseră. Erau flăcăi zdraveni, care mai căutau încă pe sub sprâncene, ca niște seminariști abia sloboziți în lume ce erau. Pe obrajii teferi și sănătoși le răsărise cel dintâi puf, de care nu se atinsese încă briciul. Erau foarte stingheriți amândoi de primirea ce le-o făcea tatăl lor și înțepeniseră locului, cu ochii în pământ.

 – Stați așa, stați! Să vă văd câtu-mi-ți sunteți de frumușei, urmă bătrânul, tot sucindu-i și răsucindu-i, și ce mai svitci pe voi! Halal svitci! De când lumea nu s-au mai văzut asemenea svitci. Dar ia să-ncerce careva s-o rupă la fugă! Mi-e că s-ar încurca în poale și-ar cădea cu nasu-n pământ.

 – Nu râde, taică, nu râde! Spuse, în sfârșit, cel mai mare dintre ei.

 – Ia te uită la el ce fudul e! Adică de ce n-aș râde?

 – Fiindcă, dacă-ți râzi de mine, zău că te iau la chelfăneală, cât îmi ești de tată!

 – Ah, fir-ai să-mi fii, puișor de lele! Cum așa, pe tat-tu, mă? zise Taras Bulba, trăgându-se câțiva pași îndărăt.

 – Chiar și pe taică-meu! Când mă batjocorește cineva, nu i-o iert nimănui și nu mă mai uit că mi-i tată.

 – Și cum vrei să te bați cu mine? Nu cumva în pumni?

 – În ce-o fi.

 – Hai dară în pumni să ne luăm! zise Taras Bulba, suflecându-și mânecile. Să te văd ce fel de om ești când e vorba de pumni.

Și amândoi, tatăl și feciorul, în loc să-și dea binețe după lunga despărțire, se apucară să-și care unul altuia pumni în coaste, în șale și în piept, ba trăgându-se îndărăt și măsurându-se din ochi, ba dând iar năvală înainte.

 – Ia uitați-vă, oameni buni! S-a smintit bătrânul! A căpiat de-a binelea! se căină, palidă la obraz, buna lor măicuță, care stătea în prag, înaltă și uscățică, fără să fi apucat să-și strângă la piept preaiubiții feciori. Îi vin acasă copii și, măcar că de un an și mai bine nu i-a mai văzut, poftim ce-i dă prin cap dumnealui: să se ia în pumni cu dânșii!

 – Oho, se bate bine! spuse Bulba oprindu-se. Zăcu că se bate bine! urmă el, gâfâind. Mai bine să nu-ți pui mintea cu el. Halal cazac are să fie! Ei, bun sosit, feciorașule! Fă-te-ncoa’ să ne pupăm! Și tatăl cu feciorul se îmbrățișară, sărutându-se. Bine-așa, feciorașule! Așa să mi-i tăbăcești pe toți, cum m-ai snopit pe mine acum! Nimeni să nu-ți treacă pe dinainte. Dar veștmântul de pe tine să știi că tot caraghios e! Sfoara asta ce rost o mai fi având? Iar tu, măi gogomane, ce stai cu mâinile în jos? întrebă el, întorcându-se către mezin.Ce stai, pui de cățea, și nu dai cu pumnii în mine?

 – Asta mai lipsea! dădu iar glas mama, care între timp izbutise să-și strângă mezinul la piept. Ce-ți trăsnește prin cap? Cum să ridice mâna fiul asupra tatălui său! Și-apoi de asta îi arde lui acuma? A făcut copilașul atâta amar de cale, s-o fi sleit de puteri (copilașul avea douăzeci de ani și mai bine și era înalt cam cât o prăjină). Acu’ s-ar cuveni să se odihnească și să-mbuce ceva, iar dumnealui îl silește să sară la bătaie!

 – Ehei, văd că ești feciorașul mamei! se întărâtă Bulba. N-asculta de maică-ta, copile! E muiere, ce știe ea? Giugiuleli vă trebuie vouă? Stepa goală și un cal sub voi, asta-i giugiuleala voastră, auzitu-m-ați? Iară sabia asta o vedeți? Asta vă e maica! Iar toate celelalte, cu care vă îmbuibă capul, nu-s  decât pleavă! Academia, cărticelele, bucoavnele și filozofia sunt farafastâcuri, de n-aș strica nici un scuipat pe ele!… Aici Bulba își întări spusele cu un cuvânt care nu se poate tipări. Mai bine ia să vă trimit eu chiar de săptămâna viitoare la Zaporojie. Acolo învățătura are să vă fie chiar învățătură! Acolo-i școala voastră. Numai acolo o să mai prindeți și voi la minte.

 – Adică să nu stea acasă decât o săptămână? se văită cu lacrimi în ochi bătrâna lor mamă. N-or s-apuce, bieții de ei, nici să petreacă în voie, nici casa părintească n-ro s-o vadă ca lumea, nici eu n-o să-mi satur ochii dânșii!

 – Ajungă-ți, babă, cu bocitul! Nu la voia muierilor e rostul cazacului, Tu i-ai cuibări sub fustă pe amândoi și i-ai ține așa, cum stau ouăle sub cloșcă. Hai, du-te și pune pe masă tot ce-avem. Și vezi să nu ne pui cumva dinainte gogoși, turtă dulce, prăjituri cu mac și alte dulciuri de-ale tale; un berbec fript pe de-a-ntregul, o capră friptă și mied din cel de patruzeci de ani vechime! Și rachiu cât mai mult, dar nu din cel cu dresuri de-ale tale, cu stafide ori cu alte născoceli, ci rachiu curat și-înspumat, să sfârâie și să se joace-n pahare ca turbat.

Taras Bulba


Cartea Taras Bulba poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: