Fragmentul zilei – 13 decembrie 2020: Negatrom – Cristian Tudor

15 octombrie 2044. Ora 6:15 minute.

Fugind pe coridorul sinistru din visul său, Jacob simțea că are picioarele legate. Luminile de pe tavan îi arătau direcția spre poartă. Înspăimântat, și cu bătăile inimii la maxim, Jacob privea în toate părțile, căutând un loc să se ascundă, chiar dacă știa că nu are unde. Aerul cețos din coridor îi îngreuna respirația și tușea din când în când. Pe alocuri, pereții erau spoiți cu un lichid albastru. Ce mama naibii o fi? se întreba Jacob de fiecare dată când privea pereții pătați.

În timp ce alerga, din când în când își arunca privirea înapoi. Era urmărit de aceeași creatură extraterestră, cu corpul negru și lucios, de două ori mai mare decât al unui om, botul teșit și urechile mici. Jacob o privea cutremurat de fiecare dată. Ochii mari, negri și lucioși ai bestiei îi urmăreau fiecare pas. Jacob reușea chiar să-și vadă chipul în ochii bestiei, un chip care nu arăta deloc bine.

După alte câteva clipe de alergat prin coridorul atât de familiar, văzu din nou poarta mare și argintie, care parcă-i spunea deschide-mă! Când se apropie de aceasta, semnul straniu din centrul porții, cu trei cercuri concentrice străbătute de o linie verticală, pe mijloc, începu să lumineze. Dacă aș ști ce înseamnă acest semn, poate aș reuși să ies, își spuse el, în timp ce alerga spre poartă. Bestia era din ce în ce mai aproape…

Lângă semn mai erau două cercuri, unul în stânga, iar altul în dreapta. Dacă aș reuși să grupez cele două cercuri cu cel din mijloc, poate s-ar întâmpla ceva, se gândi Jacob disperat, privindu-le. Odată ajuns în fața porții, începu s-o împingă, dar fără succes, căci poarta era blocată și, la fel ca de fiecare dată, nici măcar nu se clintea. De frică, Jacob privi încă o dată înapoi; creatura era tot mai aproape de el.

Îi reveni în minte durerea teribilă pe care o îndurase când creatura se năpustise asupra lui. Trebuie să fac ceva, acum ori niciodată, își spuse el cu hotărâre.

În scurtul timp pe care îl avu la dispoziție, Jacob privi încă o dată cu atenție semnul luminos. Puțin confuz, uitase de cele două cercuri din părțile laterale ale semnului central. Poate acum este momentul să inventez ceva. Cu palma dreaptă atinse unul dintre cercuri, dar nu se întâmplă nimic, nici de această dată. Disperat, atinse și celălalt cerc cu palma stângă, dar poarta continua să rămână închisă. Cu ambele palme peste cercuri, Jacob încercă să le unească cu celelalte trei. Reuși să miște cercurile, iar adrenalina crescu la maxim. Bestia era la doi pași de el.

În momentul în care reuși să unească cercurile laterale cu cele trei din mijloc, se auzi un declic, iar Jacob începu să spere că de această dată se va întâmpla ceva. Întoarse capul și văzu că bestia era pe cale să-l atace; blazat, închise ochii și se pregăti să fie agresat din nou, știind că era deja prea târziu și că acum nu mai putea face absolut nimic.

Înainte, când începuse să aibă aceste contacte cu bestia, încercase să se mai apere, dar cum să te aperi când ești înțepenit, exact ca atunci când ești legat la mâini și la picioare?

O clipă mai târziu, avu o senzație stranie, de care nu mai avusese parte până acum, de parcă stomacul i-ar fi ieșit pe gură. Pe moment, Jacob nu-și dădu seama că de această dată era altfel și că nu mai simțea, ca de obicei, durerea aceea teribilă, așa că rămase cu ochii închiși.

Câteva minute mai târziu, decise să deschidă ochii. Se aștepta să fie în patul lui lângă Alisa, așa cum se întâmpla de fiecare dată după coșmar. Unde este Bestia? Oare am alt coșmar acum? se gândi el confuz, în timp ce privea milioanele de stele.  Era afară, undeva în spațiu. Privi de jur împrejur, spre milioanele de stele; constată că se simte bine și continuă să privească cerul înstelat. Plutind în aer, ridică privirile și văzu cum se îndepărta de acea navă spațială, de coșmarul care-i crease numai probleme în ultimul timp.

În timp ce era alergat de acea creatură extraterestră, Jacob nu știa cu exactitate unde se afla, dacă era într-un spital sau în cine știe ce ospiciu. Credea totuși că se afla pe o navă spațială, dar nu avea certitudinea. Oare am scăpat de coșmar? se întrebă Jacob. Oare chiar ar fi trebuit să deschid poarta aia blestemată?

O clipă mai târziu, când fu convins că luase sfârșit coșmarul, începu să chiuie cât îl ținură plămânii, privind spre stele. De data aceasta, chiar se simțea în siguranță, era liniștit, nu-i mai era frică… Pentru prima dată după treizeci de zile, avusese un vis frumos, plutind prin spațiu, printre milioanele de stele, reușind să scape de creatură și de navă. Dar în timp ce se pierduse cu gândul printre stele, auzi o voce:

 – Jacob! Jacob! Trezește-te!

Cu greu, deschise ochii și o văzu pe logodnica sal, Alisa, cum dormea. Exact cum anticipase în vis. Dormea. Era în apartamentul său, în dormitor. Cu zâmbetul pe buze, realiză că de data asta coșmarul se terminase definitiv și că în sfârșit reușise să deschidă acea poartă blestemată. Câteva minute mai târziu sună alarma ceasului, iar gândurile lui fugiră în toate direcțiile. În dreapta sa, pe noptieră, avea ceasul electronic care-l trezea de fiecare dată din coșmar. Jacob îl numise „ceasul clopoțel” deoarece îl scăpa de fiecare dată de coșmar, exact ca în vechiul film Salvați de clopoțel. Era ora 6:15 minute. Oare chiar a luat sfârșit coșmarul? Acesta era scopul, să deschid poarta? se mai întrebă odată, cu un zâmbet larg pe față.

Se ridică în capul oaselor și își aruncă privirea spre Alisa, care dormea atât de bine, de parcă nu se întâmplase nimic. Copleșit de coșmarurile pe care le avusese timp de treizeci de zile, Jacob se mai întinse încă o dată în pat și începu să privească spre tavanul alb al dormitorului. În sfârșit, revin la viață, la o viață normală.

Peste doar câteva ore avea o întâlnire foarte importantă cu prietenul său din copilărie, Roby, așa că Jacob decise să se ridice din pat. Era pregătit ca, în câteva momente, să simtă din nou gustul cafelei cu lapte și al marmeladei cu margarină, pe care le savura în fiecare dimineață înainte de a pleca la muncă. Porni televizorul din bucătărie și își turnă cafeaua în cană.

Chiar dacă fusese o perioadă dificilă din toate punctele de vedere, Jacob nu uitase că azi era o zi specială pentru el și logodnica lui. Planificaseră să cineze cu părinții Alisei, prilej cu care intenționa să anunțe data căsătoriei, atât de așteptată de toată lumea.

Negatrom


Cartea Negatrom poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

0,0 rating

ISBN-10:
ISBN-13:
Goodreads:

Author(s): Publisher:
Published: //

 


Fragmentul zilei – 13 decembrie 2020: Negatrom – Cristian Tudor

Alte titluri Berg.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

La începutul paginii