Primul meu hacking a fost legat de ora de culcare.
Mi se părea nedrept să fiu forțat de părinți să merg la culcare înainte ca ei să se culce, înainte ca sora mea să se culce, când nici măcar nu eram obosit. Prima nedreptate măruntă a vieții.
Multe dintre primele 2000 de nopți ale vieții mele s-au încheiat prin nesupunere civilă: plângând, implorând, târguindu-mă, până când – în noaptea numărul 2193, noaptea în care am împlinit șase ani – am descoperit acțiunea directă. Autoritățile ignorau apelurile la reformă, dar nici eu nu mă născusem ieri. Tocmai mă bucurasem de una dintre cele mai bune zile din viața mea fragedă, cu prieteni, un party, ba chiar și cadouri, și nu intenționam să-i îngădui să se termine doar pentru că ceilalți trebuiau să plece acasă. Așa că, pe furiș, am dat înapoi cu câteva ore toate ceasurile din casă. La cuptorul cu microunde a fost mai ușor decât la ceasul plitei electrice, fie și numai pentru că era mai accesibil.
Dat fiind că autoritățile – în ignoranța lor nelimitată – nu și-au dat seama de hackingul meu, am fost copleșit de satisfacția puterii și am descris o sumedenie de ture în galop prin living.Eu, stăpânul timpului, n-aveam să mia fiu trimis niciodată la culcare. Eram liber! Așa am adormit pe podea, văzând în sfârșit apusul pe 21 iunie, solstițiul de vară, cea mai lungă zi a anului. Când m-am trezit, toate ceasurile din casă arătau din nou aceeași oră precum ceasul de la mâna tatei.
Dacă cineva s-ar sinchisi în prezent să potrivească un ceas, cum ar ști ora la care să-l pună? Dacă sunteți ca majoritatea oamenilor normali de azi, l-ați regla după ora de pe smartphone. Dar, dacă vă uitați la telefon, și vreau să spun că vă uitați într-adevăr atent, pătrunzând adânc în meniuri și setări, veți vedea într-un final că ora lui este „setată automat”. La răstimpuri, telefonul nostru întreabă în tăcere – silențios – rețeaua furnizorului de servicii: „Hei, știi cât e ora?” La rândul ei, rețeaua respectivă întreabă o rețea mai mare, care întreabă o rețea și mai mare etc., trecând printr-o succesiune de turnuri și de cabluri, până când întrebarea ajunge la unul dintre adevărații stăpâni ai timpului, un Network Time Server, condus, sau verificat, de ceasurile atomice păstrate în locuri ca Institutul Național de Standarde și Tehnologie din Statele Unite, Institutul Federal de Meteorologie din Elveția și Institutul Național de Informații și Tehnologia Comunicațiilor din Japonia. Această lungă călătorie invizibilă, realizată într-o fracțiune de secundă, este motivul pentru care nu vedeți clipind 12:00 pe ecranul telefonului, de fiecare dată când îl reporniți după ce s-a descărcat bateria.
M-am născut în 1983, la sfârșitul epocii în care oamenii își potriveau singuri ora exactă la ceasuri. În anul acela, Departamentul Apărării din SUA și-a împărțit în două sistemul intern de computere interconectate, creând o rețea care să fie utilizată de armată, numită MILNET, și o rețea pentru public, numită internet. Înainte de sfârșitul anului, reguli noi au definit limitele acelui spațiu virtual, dând naștere la „Sistemul de nume de domeniu” (DNS) pe care îl folosim și azi – toate domeniile .gov, .mil, .edu și, desigur, .com – și codurile de țară atribuite restului lumii: .uk, .de, .fr, .cn, .ru etc. Țara mea (prin urmare, și eu) beneficia deja de un avantaj, de un atu. Și totuși aveau să treacă încă șase ani până la inventarea World Wide Web și încă vreo nouă ani înainte ca familia mea să aibă un computer cu modem care să se poată conecta la ea.
Desigur, internetul nu este o entitate unică, deși avem tendința să ne referim la el ca atare. Realitatea tehnică este că zilnic se nasc rețele noi pe grupul global de rețele de comunicații interconectate pe care le folosim noi… și aproximativ trei miliarde de persoane, cam 42% din populația lumii. Voi utiliza totuși termenul în sensul său cel mai vast, prin care înțeleg rețeaua universală de rețele ce conectează între ele majoritatea computerelor din lume prin intermediul unui set de protocoale partajate.
Poate că unii dintre voi își fac griji că nu știu care este diferența dintre „protocol” și „rotocol”, dar toți am folosit multe protocoale, permanent. Gândiți-vă la ele ca fiind limbaje pentru mașini, reguli comune pe care le urmează pentru a se înțelege între ele. Dacă aveți vârsta mea, este posibil să vă amintiți că trebuie să tastați „http” la începutul adresei unui site în bara de adrese a browserului. Literele acestea sunt prescurtarea de la Hypertext Transfer Protocol, limbajul pe care-l utilizați pentru a accesa World Wide Web, colecția masivă de site-uri bazate majoritar pe text, dar și pe materiale audio și video, ca Google, YouTube și Facebook. De fiecare dată când vă verificați căsuța de e-mail, utilizați un limbaj ca IMAP (Internet Message Access Protocol) sau POP3 (Post Office Protocol). Transferurile de fișiere trec prin internet utilizând FTP (File Transfer Protocol), iar în privința procedurii de setare a timpului pe telefon pe care am menționat-o, actualizările respective sunt preluate prin NTP (Network Time Protocol).
Cartea Dosar permanent poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,3 rating based on 51.962 ratings (all editions)
ISBN-10: 6064306270
ISBN-13: 9786064306272
Goodreads: 50849979
Author(s):Publisher: Nemira
Published: //
Edward Snowden, the man who risked everything to expose the US government’s system of mass surveillance, reveals for the first time the story of his life, including how he helped to build that system and what motivated him to try to bring it down.
In 2013, twenty-nine-year-old Edward Snowden shocked the world when he broke with the American intelligence establishment and revealed that the United States government was secretly pursuing the means to collect every single phone call, text message, and email. The result would be an unprecedented system of mass surveillance with the ability to pry into the private lives of every person on earth. Six years later, Snowden reveals for the very first time how he helped to build this system and why he was moved to expose it.
Spanning the bucolic Beltway suburbs of his childhood and the clandestine CIA and NSA postings of his adulthood, Permanent Record is the extraordinary account of a bright young man who grew up online—a man who became a spy, a whistleblower, and, in exile, the Internet’s conscience. Written with wit, grace, passion, and an unflinching candor, Permanent Record is a crucial memoir of our digital age and destined to be a classic.
Fragmentul zilei – 13 noiembrie 2019: Dosar permanent – Edward Snowden