"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 16 februarie 2020: Turnul zorilor – Sarah J. Maas

Chaol abia dacă dormise din cauza căldurii greu de suportat și din cauza faptului că erau în casa unui posibil aliat, plină de posibili spioni și pericole necunoscute – poate chiar din Morath –, dar și din cauza întâmplărilor abătute asupra Riftholdului și a tot ce îi era drag.

Un alt motiv pentru care avusese o noapte zbuciumată era întâlnirea pe care urma să o aibă peste câteva minute.

Nesryn pășea cu o agitație neobișnuită prin salonul care trebuia să fie camera lui de examinare. Canapele joase și grupuri de perne umpleau spațiul, podeaua strălucitoare fiind întreruptă doar de covoare cu țesătura cea mai groasă și fină – făcute de mâinile pricepute ale femeilor-meșteșugari din vest, îi spunea Nesryn. Obiecte de artă și comori din tot imperiul khaganului împodobeau spațiul presărat cu palmieri în ghivece așezați în căldura și lumina soarelui, care pătrundea prin ferestrele și ușile grădinii.

La ora zece dimineața, îi spusese la cina din seara precedentă fiica cea mai mare a khaganului. Prințesa Hasar – simplă și totuși cu ochi teribili. O tânără minunată stătuse lângă ea, singura persoană căreia îi zâmbea ea. Iubita sau soția ei, judecând după atingerile frecvente și privirile lungi.

Zâmbetul viclean al lui Hasar fusese destul de tăios în clipa în care îi spusese lui Chaol când avea să ajungă vindecătoarea, încât el se întrebase pe cine trimiteau mai exact.

El încă nu știa ce să înțeleagă despre acești oameni și acest loc. Acest oraș al studiilor înalte, acest amestec de atât de multe culturi și istorii, locuind pașnic împreună… Deloc asemănătoare spiritelor furioase și distruse ce locuiau în umbra Adarlanului, trăind în teroare, neîncrezătoare unele în celelalte, suportând fărădelegi groaznice.

La cină îl întrebară despre măcelărirea sclavilor din Calaculla și Endovier.

Sau îl întrebase cel insinuant, Arghun. Dacă prințul ar fi fost printre noii recruți ai lui Chaol din garda regală, l-ar fi făcut cu ușurință să se supună cu doar câteva manifestări de îndemânare și dominanță pură, bine calculate. Dar aici nu avea nicio autoritate și nu putea să îl facă pe vicleanul și arogantul prinț să se supună.

Nici măcar când Arghun vrusese să știe de ce fostul rege al Adarlanului considerase necesară înrobirea oamenilor săi, pentru ca mai apoi să îi ucidă ca pe niște animale. De ce bărbatul nu se uitase spre continentul sudic ca să învețe despre ororile și rușinea sclaviei și să evite instaurarea ei.

Chaol dăduse răspunsuri categorice, aproape nepoliticoase. Sartaq, singurul dintre ei în afară de Kashin pe care Chaol era înclinat să-l placă, se săturase în cele din urmă de întrebările fratelui său mai mare și schimbase subiectul. Spre ce anume, Chaol nu știa. Fusese prea ocupat să se lupte cu vuietul din urechi cauzat de întrebările tăioase ale lui Arghun. Iar apoi prea ocupat să  supravegheze fiecare chip – de ființă regală, vizir sau servitor – care își făcea apariția în marea sală a khaganului. Nici urmă de inele negre, coliere sau comportament ciudat.

La un moment dat, dăduse subtil din cap spre Kashin ca să-i spună asta. Prințul se prefăcuse că nu vede gestul, dar avertismentul se aprinsese în ochii lui: „Continuă să cauți“. Așadar, Chaol o făcuse, pe jumătate atent la mâncarea care apărea în fața lui, pe jumătate monitorizând toate cuvintele, privirile și respirațiile celor din jurul lui.

În ciuda morții surorii lor cele mai mici, moștenitorii înveseliseră atmosfera de la cină, conversația curgând, în mare parte, în limbi pe care Chaol nu le știa sau nu le recunoștea. Ce bogăție de regate se aflaseră în acea sală, reprezentate de viziri, servitori și însoțitori – prințesa acum cea mai tânără, Duva, era căsătorită cu un prinț brunet cu ochi triști dintr-un ținut îndepărtat și care stătea aproape de soția însărcinată și vorbea puțin cu cei din jurul lui. Dar ori de câte ori Duva îi zâmbise cu blândețe… Chaol nu crezuse că lumina care umplea chipul prințului era falsă și se gândise că tăcerea bărbatului nu însemna că era reticent, ci că, necunoscând încă limba soției lui, nu putea să țină pasul.

Nesryn, pe de altă parte, nu avusese o asemenea scuză. Fusese tăcută și chinuită în timpul cinei. El aflase doar că ea făcuse baie mai înainte ca urmare a țipătului și a ușii trântite de la camera ei, urmate de ieșirea grăbită a unui servitor iritat. Bărbatul nu se mai întorsese, și nici nu sosise vreun înlocuitor.

Kadja, servitoarea desemnată lui Chaol, îl ajutase să se îmbrace pentru cină, apoi să se dezbrace ca să meargă la culcare și îi adusese micul dejun în această dimineață, de îndată ce el se trezise.

Khaganul știa cu siguranță cum să mănânce bine.

Cărnuri fierte și rafinat aromate, atât de fragede încât cădeau de pe os; orez cu ierburi de diverse culori; lipii unse cu unt și usturoi; vinuri aromate și băuturi din podgoriile și distileriile imperiului său. Chaol le refuzase pe cele din urmă, acceptând doar paharul ceremonial oferit înainte ca khaganul să-l închine pe al său, fără tragere de inimă, noilor invitați. Pentru un tată îndurerat, era o întâmpinare mai caldă decât se așteptase Chaol.

Totuși, Nesryn băuse din paharul ei, mâncase un pic și așteptase un minut după încheierea festinului înainte să ceară să se întoarcă în camera sa. Chaol fusese de acord – bineînțeles că fusese de acord, dar când închiseră ușile apartamentului, iar el o întrebase dacă voia să discute, ea spusese că nu. Voia să doarmă și să îl vadă dimineața următoare.

 

Turnul Zorilor

 


Cartea Turnul zorilor – Sarah J. Maas poate fi cumpărată de la:

 

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,4 rating based on 104.567 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786060063391
Goodreads: 52144199

Author(s):Publisher: Rao
Published: 3//2020

Chaol Westfall și Nesryn Faliq au ajuns în strălucitorul oraș Antica în încercarea de a încheia o alianță cu khaganul Continentului Sudic, ale cărui armate vaste par a fi ultima speranță pentru Erilea. Dar prezența lor acolo mai are un scop. Ei vor să ajungă la Torre Cesme, locul în care trăiesc cei mai buni vindecători din lume, singurii care ar putea să-l facă pe Chaol să meargă din nou. După ce a trăit suferințe de nedescris în copilărie, Yrene Towers nu are nicio dorință să-l ajute pe tânărul lord din Adarlan, darămite să-l vindece. Însă a depus un jurământ de a-i alina pe cei aflați în suferință și îl va respecta. Tânăra ajunge să îl însoțească pe un drum dureros și plin de obstacole, fiind nevoită să înfrunte și demonii din ea, nu doar întunericul care i-a rănit lui trupul și inima. Și Chaol, și Nesryn descoperă în Antica lucruri care îi vor schimba și care pot juca un rol mult mai important în salvarea Erileei decât s-ar fi așteptat.
 


Fragmentul zilei – 16 februarie 2020: Turnul zorilor – Sarah J. Maas

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: