Fragmentul zilei – 2 mai 2020: Irlandezul. Asasinul mafiei – Charles Brandt

L-am rugat pe șeful meu, Russell <<McGee>> Buffalino, să-mi dea voie să-l sun pe Jimmy la casa lui de pe malul lacului. Mă aflam într-o misiune de pace. Tot ce încercam să fac în acele momente era să nu permit să i se întâmple asta lui Jimmy.

L-am căutat pe Jimmy duminică după-amiază. Era 27 iulie 1975. Jimmy a dispărut miercuri, 30 iulie. Din păcate, s-a dus, cum spunem noi, în Australia. Îmi va lipsi până în ziua în care mă voi duce și eu unde este el.

Eram în apartamentul meu din Philadeplphia când am sunat la casa lui Jimmy din Lake Orion, lângă Detroit. Dacă aș fi știut de treaba asta duminică, as fi sunat de la un telefon public, nu de acasă. Nu poți supraviețui așa de mult ca mine dacă suni de acasă în treburi importante. Nu am fost făcut cu degetul. Tata și-a folosit bărbăția ca s-o lase pe mama însărcinată.

În timp ce eram în bucătărie, lângă telefonul de pe perete, pregătindu-mă să formez numărul pe care-l știam pe dinafară, m-am gândit cum să-l abordez pe Jimmy. Am învățat, în anii aceia de negocieri sindicale, că cel mai bine e să analizezi mai întâi situația înainte să deschizi gura. În plus, discuția noastră nu avea să fie simplă.

De când ieșise din închisoare, în 1971, grațiat de Nixon, și începuse să se lupte pentru a deveni din nou șeful sindicatului Teamsters, era foarte greu să vorbești cu Jimmy. Câteodată vezi asta la băieții care ies pentru prima oară din închisoare. Jimmy devenise slobod la gură – la radio, la ziar, la televizor. De fiecare dată când deschidea gura, spunea cum o să-i demaște el mafioți și cum o să-i scoată din sindicat. A spus chiar că o să-i împiedice pe mafioți să folosească fondul de pensii. Nu pot să cred că unora le-a plăcut să audă că gâsca lor de aur avea să fie omorâtă dacă el se întorcea. Toate lucrruile astea spuse de Jimmy erau o ipocrizie, ca să nu zic mai multe, având în vedere că el îl adusese pe așa-zișii mafioți în sindicat și în fondul de pensii. Pe mine, Jimmy m-a adus în sindicat prin Russell. Aveam motive serioase să fiu mai mult decât îngrijorat pentru prietenul meu.

Începusem să fiu îngrijorat cam cu nouă luni înainte de a da acest telefon cu voia lui Russell. Jimmy venise cu avionul la Philadeplhia ca să ia cuvântul în cadrul Serii Omagiale Frank Sheran de la Latin Casino. Erau acolo 3000 de prieteni buni de-ai mei si rude, inclusiv primarul, procurorul, băieți cu care am luptat în război, cântărețul Jerry Vale, fetele de la Golddigger Dancers, cu picioarele lor neobosite, și câțiva invitați cărora cei de la FBI le spuneau Cosa Nostra. Jimmy mi-a oferit un ceas de aur cu diamante. S-a uitat la invitații de pe podium si a spus: <<Niciodată nu mi-am dat seama că ești așa de puternic.>> Era o apreciere deosebită, pentru că Jimmy Hoffa era unul dintre cei mai importanți doi oameni pe care i-am cunoscut vreodată.

Înainte să servească friptura, când făceam fotografii, un neica-nimeni, cu care Jimmy fusese la pușcărie, i-a cerut zece miare pentru o afacere. Jimmy a băgat mâna în buzunar și i-a dat 2500 de dolari. Ăsta era Jimmy – mână largă.

Evident, Russelll Bufalino era acolo. El era al doilea dintre oamenii importanți pe care i-am cunoscut eu vreodată. Jerry Vale a cântat pentru el melodia lui preferată, Spanish Eyes. Russell era capul familiei Bufalino, care acționa în nordul statului Pennsylvania, în multe părți din New York, New Jersey și Florida. Fiindcă nu-si avea fieful în New York City, Russell nu făcea parte din cercul celor cinci familii din New York, dar toate îi cereau sfatul în orice problemă. Dacă trebuia rezolvată o chestiune importantă, i-o încredințau lui Russell. Era respectat în toată țara. Când Albert Anastasia a fost împușcat pe scaun, la frizerie, în New York, l-au făcut pe Russell șeful acelei familii până își rezolvau ei problemele. Mai respectat ca Russell nu aveai cum să fii. Era foarte puternic. Publicul n-a auzit niciodată de el, dar familiile și FBI-ul știau cât de puternic este.

Russell mi-a oferit un inel de aur pe care îl făcuse special pentru trei persoane: pentru el, pentru aghiotantul lui și pentru mine. Avea o moneda mare de aur de trei dolari, cu diamante de jur împrejur. Russ era în lumea hoților și vânzătorilor de bijuterii furate. Era partener din umbră la câteva magazine de bijuterii de pe Jeweler’s Row, din New York City.

Ceasul de aur pe care mi l-a dat Jimmy e și acum la mâna mea, iar inelul de aur de la Russell îl port și acum aici, la azil. La cealaltă mână am un inel cu pietrele norocoase ale fetelor mele.

Irlandezul Asasinul Mafiei


Cartea Irlandezul. Asasinul mafiei poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,1 rating based on 11.637 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786067936735
Goodreads: 48912619

Author(s): Publisher: Editura Corint
Published: 11//2019

Frank Sheeran, zis Irlandezul, a invatat sa ucida in armata americana in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, participand la invazia Italiei si la eliberarea acesteia de trupele germane. Intors acasa, traieste din invarteli si din rezolvarea treburilor murdare ale altora, lucrand pentru unul dintre cei mai mari mafioti ai vremii, Russell Bufalino. In cele din urma, ajunge sa joace un rol atat de important in gruparea condusa de acesta, incat procurorul general al SUA din perioada respectiva, Rudy Giuliani, il pune pe o lista de 26 de personalitati ale mafiei.

Cand Bufalino ii ordona lui Sheeran sa-l omoare pe Hoffa, Irlandezul se achita de misiune stiind ca, daca ar refuza, ar fi ucis el insusi.

Ajuns la batranete, Sheeran ii marturiseste lui Charles Brandt ca a executat pentru mafie peste 25 de asasinate. Povestea lui, inregistrata de Brandt, a stat ulterior la baza scrierii acestui volum care se citeste pe nerasuflate.
 


Fragmentul zilei – 2 mai 2020: Irlandezul. Asasinul mafiei – Charles Brandt

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.