"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 21 aprilie 2019: Împotriva Zeilor – Peter L. Bernstein

Jocurile de noroc subjugă oamenii de mii de ani. Au fost practicate pretutindeni, de la cele mai mizere pături ale societății și până la cele mai înalte cercuri.

Soldații lui Pilat din Pont au tras la sorți veștmântul lui Cristos în timp ce acesta era răstignit pe cruce. Împăratul Mar Aureliu era adesea însoțit de crupierul personal. Contele de Sandwich a inventat gustarea care-i poartă numele petnru a nu mai fi nevoit să se ridice de la masa de joc ca să mănânce. George Washington găzduia jocuri în cortul său în timpul Revoluției Americane. Jocurile de noroc sunt sinonime cu Vestul Sălbatic. Iar “Luck Be a Lady Tonight” este una dintre cele mai memorabile scene din Guys and Dolls (Băieți și fete), un musical despre un parior înveterat și jocul său de barbut.

Primul joc de noroc cunoscut semăna cu cel de zaruri și se juca cu ceea ce se numea astragal sau talus. Acest predecesor al zarurilor de astăzi era un os aproape pătrat, fără măduvă, scos din glezna oilor sau a căprioarelor și atât de tare, încât era aproape indestructibil. Astfel de oase au fost descoperite în urma săpătorulor arheologice în multe părți ale lumii. Picturile din mormintele egiptene înfățișează jocuri de acest gen încă din 3500 î.Chr., iar cele de pe vasele grecești surprind tineri aruncând oasele într-un cerc. Deși Egiptul îi pedepsea pe împătimiți obligându-i să șlefuiască pietre pentru piramide, săpăturile au relevat că nici faraonii nu ezitau să folosească zaruri măsluite în propriile jocuri. Barbutul, o invenție a americanilor, provine din diferitele jocuri cu zaruri răspândite în Europa de Cruciade. Aceste jocuri erau în general cunoscute ca jocuri de hazard, derivat din al zahr, cuvântul arab pentru zar.

Jocurile de cărti au înflorit în Asia, avându-și originea în vechi forme de cartomanție, însă ele nu au devenit populare în Europa decât după inventarea tiparului. Cărțile erau inițial mari și pătrate, neavănd figuri sau cifre la colțuri. Pe cărțile figurative/cu personaje de la curte era tipărit un singur cap, și nu o imagine în oglindă, ceea ce însemna că jucătorii erau nevoiți adesea să identifice personajele după picioare – întoarcerea lor semnalând deținerea unor cărți de acest fel. Colțurile pătrate facilitau trișarea, jucătorii putând să îndoaie puțin colțul pentru a identifica ulterior cărțile din teanc. Cărțile cu imagini în oglindă și cele cu colțurile rotunjite au intrat în uz abia în secolul al XIX-lea.

Ca și barbutul, pokerul este o variantă americană a unei alte forme – jocul există de aproximativ 150 de ani. David Hayano a descris astfel pokerul: “Tactici secrete, înșelătorii monumentale, strategii calculate și credințe arzatoare [fondate pe] structuri adânci, invizibile… Un joc pe care mai degrabă trebuie să-l încerci decât să-l observi”. După spusele lui Hayano, circa patruzeci de milioane de americani joacă poker în mod regulat, toți fiind foarte încrezători în propria abilitate de a-și păcăli adversarii.

Jocurile care creează cea mai mare dependență par a fi simplele jocuri de noroc oferite de cazinourile apărute precum ciupercile după ploaie în comunitățile americane altădată conservatoare. Un articol din New York Times, de la 25 septembrie 1996, în Davenport, Iowa, relatează că jocurile de noroc reprezintă industria cu cea mai rapidă creștere înregistrată în Statele Unite, fiind “o industrie de 40 miliarde de dolari care atrage mai mulți clienți decât stadioanele de baseball sau cinematografele”. Times citează spusele unui profesor de la Universitatea din Illinois care estimează că autoritățile statale plătesc agențiilor sociale și sistemului de justiție câte trei dolari pentru fiecare dolar pe care îl încasează în cazinouri – un calcul pe care Adam Smith l-ar fi putut prevedea.

De exemplu, statul Iowa, care nu avea nici măcar o loterie până în 1985, avea deja zece cazinouri mari până în 1995, pe lângă un hipodrom pentru curse de cai și o pistă pentru cursele de câini, cu atuomate de jocuri deschise non-stop. Articolul menționează că “aproximativ nouă din zece locuitori ai statului Iowa spun că joacă jocuri de noroc”, o proporție de 5,4% dintre ei recunoscând că au o problemă, în comparație cu doar 1,7% raportat cu cinci ani mai devreme. Și toate acestea într-un stat în care un preot catolic a fost condamnat la închisoare în anii ’70 pentru că găzduia un joc de bingo. Se pare că al zahr, în forma sa cea mai simplă, este încă prezent.

Trebuie să se facă diferența între jocurile de noroc și cele în care contează priceperea. Principiile care guvernează jocurile de ruletă, zaruri și automate sunt identice, însă ele pot explica doar parțial ceea ce se petrece la jocul de poker, la pariurile pe cursele de cai sau la jocul de table. În primul grup de jocuri, rezultatul este determinat de soartă; în schimb în cel de-al doilea grup, sunt luate în calcul și alegerile. Tot ce trebuie să știți sunt șansele – probabilitatea de câștig – pentru a paria într-un joc de noroc, însă veți avea nevoie de mult mai multe informații pentru a prevedea cine va câștiga și cine va pierde atunci când rezultatul depinde nu doar de noroc, ci și de pricepere. Există jucători de cărți și pariori la cursele de cai care sunt adevărați profesioniști, însă nimeni nu va scoate vreun ban cinstit din jocul de barbut.

Impotriva Zeilor Remarcabila Poveste A Riscului


Cartea Impotriva Zeilor Remarcabila Poveste A Riscului poate fi achiziționată de la:

«
»
%d blogeri au apreciat: