Fragmentul zilei – 21 iunie 2019: Codul Enigma – David Boyle

V-ați verificat astăzi căsuța poștală electronică, ați trimis un mesaj pe WhatsApp, ați retras bani de la un ATM sau ați achiziționat on-line un produs? Ei bine, dumneavoastră, un simplu cetățean al secolului XXI, tocmai ați apelat la servicii de criptare și decriptare computerizată, de o complexitate care i-ar fi înnebunit efectiv pe spărgătorii de coduri profesioniști de acum un veac!

Astăzi, pe întreg globul pământesc, chiar și aerul pe care îl respirăm este încărcat de secrete mai mici sau mai mari. Mesajele criptate aleargă nevăzute de la entități guvernamentale sau gigantice corporații supranaționale până la casieria unui magazin sătesc sau până în dormitorul unui elev de clasa a VI-a, care tocmai și-a criptat rețeaua wi-fi astfel încât părinții să nua mai aibă acces la postările sale de pe rețelele de socializare.

Cum s-a ajuns aici? Răspunsul trebuie căutat adânc în istorie, căci se pare că, odată cu apariția primelor civilizații, oamenii au simțit nevoia de a cultiva secretul, apelând la coduri și cifruri secrete, la scriere ascunsă, la simboluri împărtășite doar inițiaților. Secretele de fabricație, mesaje militare, planuri ale unor comploturi, cunoștințe ezoterice au fost criptate în cele mai variate moduri, astfel înccât nicio persoană neautorizată să nu aibă acces la ele.

Dar, dacă criptografii – oamenii care au încercat să ascundă sensul unui mesaj important în spatele unui cod sau al unui cifru – au fost solicitați să-și pună imaginația la lucru încă de acum câteva milenii, lucrurile nu au stat diferit nici criptanaliștii – spărgătorii de coduri, inventivi și încăpățânați, mânați în luptă de interese materiale, politice, militare sau, pur și simplu, de atracția irepresibilă spre enigme, spre secret!

Într-adevăr, se pare că nimic nu fascinează mai mult mintea omenească decât enigmele, întrebările aparent fără răspuns, secretele. Ele trebuie descifrate, dezvăluite, împărtășite celorlalți, dezinteresat sau, dimpotrivă, pe bani grei. Ca urmare, nu trebuie să surprindă pe nimeni faptul că munca de spargere a codurilor, de descifrare a celor mai complexe cifruri, de aflare a celor mai bine păzite secrete se pierde, ca și primele acțiuni de spionaj, în negura timpului.

Pentru a demonstra o astfel de aserțiune nici nu e nevoie să recurgel la o incursiune în mitologie sau în istorie, pentru a reaminti modul în care Prometeu a obținut secretul focului și l-a oferit oamenilor sau pentru a relata povestea micuței tăblițe de lut descoperită în Seleucia, la circa 30km de Bagdad, datată în jurul anului 1500 î.H. și acoperită cu o formulă criptată de fabricare a glazurilor pentru obiectele de ceramică, scrisă cu semne cuneiforme. Nu, este suficient să ne amintim de propriile noastre experiențe din copilărie și adolescență.

Cine nu a vibrat de curiozitate și nerăbdare, alături de Cireșarii, citind mesaul treti-logofătului Cristache Zogreanu, care, în cuvinte meșteșugite, ascundea descrierea misterioasei căi de acces către legendara Cetate a Vulturilor, locul de taină în care vechii voievozi își ascundeau familia și comorile la vreme de primejdie?

Cune nu a visat să descopere și să descifreze un mesaj precum cel găsit între filele unui străvechi manuscris islandez de profesorul Lindenbrock, unul dintre eroii imaginați de Jules Verne? Alături de nepotul său, Axel, oare nu am trăit cu emoție momentul în care vechea criptogramă scrisă cu caractere runice ne descria nici mai mult, nici mai puțin decât drumul spre centrul Pământului?

Pot fi uitate, oare, paginile fascinante ale „Cărăbușului de aur”, una dintre Povestirile grotești și extraordinare, scrise de Edgar Allan Poe? Pe lângă meritul de a fi ținut milioane de cititori cu sufletul la gură, urmărindu-l pe William Legrand cum încearcă să descifreze pergamentul care-l va conduce la fabuloasa comoară a căpitanului Kidd, nuvela lui Poe a avut meritul incontestabil de a fi popularizat criptografia în rândul marelui public mai eficient decât orice formă de școlarizare.

Sau, dacă exemplele de mai sus nu sunt suficient de elocvente, mai ales pentru cititorii mai tineri, haideți să ne uităm la succesul înregistrat în anii din urmă de unele romane pline de șarade, precum Codul lui Da Vinci, al scriitorului Dan Brown, care a fost tradus în 44 de limbi și a avut vânzări de peste 80 de milioane de exemplare în numai primii șase ani de la apariție (2003)!

Așadar, din vremuri imemoriale, omul a fost, prin însăși natura sa, fascinat de enigme și a avut secrete pe care a încercat să le ascundă de semenii săi, alegând să le împărtășească doar unora, prin intermediul unor metode de tăinuire  fizică a acestora sau prin codare/cifrare. Același comportament a fost împărtășit, încă din Antichitate, de toate organizațiile umane, de la cele politice, militare sau profesionale, până la cele comerciale sau religioase, de la cele mai mici, până la cele statale.

Codul Enigma


Cartea Codul Enigma poate fi achiziționată de la:

  • elefant.ro
  • libris.ro
  • cărturești.ro

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.