"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 24 octombrie 2019: Rutinalisme – Bogdan Moldovan

Te-ai întrebat vreodată DE CE ești încă aici și nu acolo? Sau CUM ar fi fost dacă te-ai fi aflat acolo și nu aici? Sau CE ar trebui să faci pentru a fi acolo și nu aici? Multe întrebări fără răspuns… Motivul? Nu am timp să îmi răspund la aceste întrebări! sau Mi-e teamă să îmi răspund! Oricare ar fi răspunsul, cu siguranță nu te favorizează. Practic te minți secundă după secundă cu speranța că într-o bună zi acest univers nemărginit, pe care de mulți ani ne chinuim să îl explorăm și mai ales să îl înțelegem, va reacționa în favoarea ta. Trist. Patetic.

Dacă ai impresia că stând cu mâinile pe piept, probabil întins pe canapea în așteptarea digerării gunoiului alimentar pe care tocmai l-ai încălzit la cuptorul cu microunde, privind nestingherit la una dintre emisiunile de divertisment non-culturale moderate de către cei mai ridicoli prezentatori, ce rulează pe televizorul de 165cm recent cumpărat la promoția de proști, cineva se va ocupa de lucrurile tale astfel încât ca tu să te simți mai bine și să fii mai de succes, am să-ți adresez alte vești proaste, pe care sigur nu vrei să le auzi.

Mereu am avut o repulsie față de această expresie ponosită: să fii de succes. Ce naiba înseamnă mai exact asta? Conform DEX, succes = rezultat favorabil; reușită; izbândă; Deci ce înseamnă să fii de succes? Să treci un examen? Să ai mulți bani? Ce înseamnă mulți? Mai mulți decât poți să cheltui? Să ai un job bine plătit? Să ai mulți prieteni pe Facebook? Să ai o familie împlinită? Să ai copii bine educați? Să fii cunoscut de cât mai multe persoane? Să îți permiți o mașină cu 800 de cai putere? Să ai o soție fotomodel? Să ai mulți admiratori? Să ce?

Aparența

Trăim niște vremuri în care filmul bate viața. Da, ai citit bine: fil-mul ba-te via-ța. Vremuri în care ambalajul are o valoare mai mare decât conținutul în sine. Vremuri în care aparența conduce detașat în clasamentul valorilor personale.

Povesteam zilele trecute în timpul pauzei corporatiste de masă cu un amic născut și el după momentele de glorie ale răposatului Ceaușescu despre societatea din jurul nostru, profund afectată și influențată de aceste noi trenduri. Trenduri care sporesc valoarea noului market numit aparență, din cadrul bursei de valori umane. Sunt multe astfel de trenduri care ne pot face să alunecăm ușor în prăpastia prostiei sau chiar a depresiei, uneori fără a ne da seama. Să luăm mai întâi la disecat platforma care suportă și accentuează aceste sute de trenduri toxice: rețelele de socializare.

Rețelele de socializare

Sunt construite pentru a te face dependent de ele. PUNCT. Bine, cu siguranță nu produc aceleași efecte precum heroina, dar sper că ai prins ideea. Revenind la aceste rețele cărora îmi face o deosebită plăcere să le spun rețele de socialubrizare: nu îmi permit să spun că nu au uneori utilitatea lor. Bineînțeles că o au. Unele. Uneori. Dar, din păcate, și cele care conțin acele funcționalități menite să ne ușureze viața, în esență nu fac altceva decât să ne sugă, conotativ vorbind, cel mai prețios bun: TIMPUL. Trăim într-o eră în care tencuiala contează mai mult decât cărămida, vocea mai mult decât cuvintele rostite, faima mai mult decât calitatea oferită, părerea celorlalți mai mult decât sentimentele noastre. Ceea ce e trist. Foarte trist. Vedem oameni care renunță sau cel puțin își neglijează până și cele mai valoroase lucruri pentru a da curs unei satisfacții efemere, uneori fără ca aceștia să conștientizeze măcar asta. În zadar ești fizic lângă familia ta, lângă copilul tău, lângă prietenii tăi, lângă soțul/soția ta sau chiar lângă amantul/amanta ta, dacă tu stai cu privirea în jos, precum Quasimodo, conectat la o lume care de fapt nu există. Oare de ce crezi că îi și zice virtuală? 🙂

Rețelele de socializare sunt foarte utile dacă știi să le folosești inteligent! … spunea mândru amicul meu în speranța convingerii mele că renunțarea mea la această unealtă virtuală a fost una neinspirată, aducându-mi mai multe dezavantaje decât avantaje; lucru pe care îmi permisesem să îl fac în urmă cu ceva timp. Într-adevăr, după cum spuneam deja, această unealtă poate fi uneori utilă dacă știi să o folosești într-un mod inteligent. Cu alte cuvinte, dacă știi să te limitezi la funcționalitățile ei care într-adevăr îți fac viața mai ușoară. Asta știam deja încă din 2009 când Dumnezeu îmi luase mâna de pe cap oferindu-mi prilejul și libertatea vulnerabilă de a-mi face cont pe Facebook. Nu aș putea spune că am fost dependent de această platformă. Puteam liniștit să nu intru 2-3 zile sau să adaug o poză și să verific abia după câteva zile cine a comentat sau câte like-uri am. Motivele care mi-au declanșat dorința de a renunța, au fost, însă, altele. De fapt a fost unul singur. Nicidecum nu am intrat  în vreo depresie cu gânduri de izolare sau, mai grav, chiar de sinucidere, cum văd că e la modă în țările din Occident. Nici pe prietena mea de la vremea aceea nu o prinsesem cu vreun puștan în pat citind din fabulele lui La Fontaine. De asemenea, nici nu eram în vreun proces de despărțire amoroasă, iar Facebook-ul îmi era plin de poze și declarații siropoase pe care îmi era lene să le șterg. Și, cu siguranță, nici nu pierduse Steaua în fața lui Dinamo astfel încât să îmi fie ciudă de reacțiile amicilor mei care îi simpatizau pe Câinii Roșii.

Îmi aduc aminte de 4 Aprilie 2015. O zi frumoasă de primăvară. O zi cu totul specială pentru mine. Nu era ziua mea de naștere și nici nu câștigasem la loto. În ciuda faptului că dormisem foarte puțin în noaptea precedentă datorită unui bairam ruralo-rafinat concluzionat cu multe shot-uri de Jagermeister, paradoxal mă trezisem neprogramat la ora 04:30 a.m. fără să simt vreun gram
de oboseală; probabil datorită adrenalinei declanșate de licoarea magică. Eram într-o zonă de câmpie. La Zau de Câmpie mai exact; o comună din județul Mureș în care răsăritul se oglindește mai întâi în iazurile pline cândva de pești care mereu au consacrat zona, iar apusul lasă în urmă Peonia Tenuifolia, o specie de bujori unică în Europa, emblema localității. Ora 4 dimineața în mediul rural, exceptând mersul la coasă și eventual mulsul bovinelor, nu îți oferă prea multe alternative în ceea ce privește entertainment-ul, un lucru mult râvnit în zilele noastre pentru combaterea plictiselii; plictiseală ce mai nou a devenit o boală incurabilă pentru mulți leneși. Cum încă soarele nu răsărise, iar de coasă nici că era vorba pentru un IT-ist cu mâinile fine, bineînțeles că mi-am îndreptat atenția spre aspiratorul de timp, smartphone-ul. Dat fiind faptul că la ora 23:00, deja îl verificasem, exceptând cele 2 e-mailuri de la eMAG cu super-mega-oferte imbatabile de Paște, nu mai aveam nicio altă notificare. Practic nu aveam nicio urgență, în falsul sens al cuvântului, la care să reacționez. Ca atare, da, ai ghicit bine: am deschis aplicația Facebook. Impulsiv. Nu din dorința de a căuta ceva anume ci, pur și simplu, subconștientul meu a considerat că este cea mai la îndemână (a se citi prostească) opțiune de a-mi petrece acel timp mort.

Rutinalisme


Cartea Rutinalisme poate fi cumpărată de la:

 

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.



Fragmentul zilei – 24 octombrie 2019: Rutinalisme – Bogdan Moldovan

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: