"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 25 noiembrie 2019: Tot binele și tot răul – Care Santos

Barcelona, ianuarie 2017

Doamnei Reina Gené

Stimată doamnă,

Scuzați‐mi îndrăzneala de a vă trimite această scrisoare. Nu ne cunoaștem. Sunt profesor (suplinitor) la Universitatea din Lleida, specialist în critica feministă și în literatura scriitoarelor celei de‐a Doua Republici. Pregătesc un volum cu corespondența, pe care aș dori‐o cât mai completă posibil, a romancie­rei Ilda Moreu, pe nedrept uitată. Moreu a murit fără urmași, după ce mulți ani nu publicase nici o operă de ficțiune, două elemente care, cu siguranță, au făcut ca numele ei să se piardă în doar câteva decenii. Lucrarea mea, ca și cele ale altor cercetători, urmărește să‐l readucă în memorie și să‐l așeze în locul pe care îl merită în literatura noastră.

Știți, poate, că prietena cea mai bună a Ildei Moreu a fost Mercè Saltor, care a locuit (mulți ani pe aceeași stradă), ca și dumneavoastră, în cartierul Gràcia din Barcelona. În corespondența întreținută de Moreu cu alte persoane există diverse referiri la Mercè Saltor, la perioada în care își scriau și, de ase­menea, la o anumită relație pe care Mercè a avut‐o cu Josep Gené, tatăl dumneavoastră, dacă nu greșesc.

Toți cei care, ca mine, sunt în căutare de documente ce nu sunt gândite să dureze în timp știu că anii sunt ca o maree ce‐și împrăștie comorile pretutindeni. Ați fi uluită de‐ați ști cum și din ce mâini am recuperat unele dintre scrisorile care, în sfârșit, vor vedea lumina zilei când va apărea lucrarea mea. De aceea m‐am gândit că n‐ar fi surprinzător ca tatăl dumneavoastră să fi primit de la doamna Saltor ceva documente printre care să se afle – ce bine ar fi! – scrisorile pe care le caut. Nu cumva le aveți, întâmplător, dumneavoastră? Și, dacă le aveți, mi‐ați permite să e consult și să le reproduc? Evident, aș fi dispus să ajungem la un acord economic, în termeni satisfăcători pentru amândoi.

Ar fi extraordinar dacă m‐ați putea ajuta.

Aștept cu nerăbdare vești de la dumneavoastră și vă cer scuze că vă răpesc din timp.

Cu cele mai alese salutări,

Leandre Vives

*

Barcelona, 17 februarie 2017

Stimată doamnă Gené,

În urmă cu câteva săptămâni v‐am scris spre a vă cere ajutor în proiectul de colectare a corespondenței Ildei Moreu. Am motive întemeiate să cred că scrisorile trimise de Moreu prietenei sale Mercè Saltor, pierdute, au rămas în posesia familiei lui Josep Gené. Respectiv familia dumneavoastră. Cum, am înțeles, dumneavoastră sunteți singurul lui copil, ar fi logic să le fi primit, în vreo împrejurare, poate amestecate cu alte lucruri aparent de mai mare importanță, astfel încât să nici nu știți de existența lor. Dacă vreodată vom avea ocazia de a sta de vorbă personal, mi‐ar face plăcere să vă explic cum am ajuns la această concluzie.

Știu că este o îndrăzneală din partea mea să vă deranjez cerându‐vă asta, dar, vă rog, faceți acest efort de căutare și de memorie, nu pentru mine, ci gândindu‐vă la posibilitatea de a oferi acest fragment lipsă din literatura și istoria noastră. Recuperarea corespondenței Ildei Moreu va fi, astfel, sper, un eveniment academic și cultural. Inutil să vă spun că epistolarul nu ar fi complet fără scrisorile trimise bunei ei prietene Mercè, pe care încă sper să le găsesc.

Cu puțin timp în urmă mi‐am dat seama că în scrisoarea anterioară nu v‐am indicat nici un număr de telefon. Sunt conștient că pentru cineva cu atâtea obligații ca dumneavoastră trebuie să fie complicat să găsească timp să‐mi răspundă în scris. În această scrisoare veți găsi telefonul meu, alături de adresa poștală. V‐aș fi profund recunoscător dacă m‐ați suna sau mi‐ați scrie ca să‐mi dați vești despre documentele cu pricina, dacă ați avut timp să le căutați și, dacă, din fericire, le‐ați găsit. Promit ă nu vă răpesc mult timp. Dacă preferați, puteți să‐mi indicați un număr de telefon la care să vă pot suna eu.

Ar fi minunat dacă m‐ați putea ajuta. Nu știți cât de important este.

Cu salutări, în așteptarea veștilor dumneavoastră,

Leandre Vives

*

Barcelona, 24 februarie 2017

Stimate domn,

Câteva rânduri, chiar înainte de a pleca spre aeroport pentru o călătorie în interes de serviciu în afara țării. V‐aș ajuta cu multă plăcere dacă aș putea, dar mă tem că totul este o confuzie, încerc să v‐o lămuresc ca să nu vă pierdeți timpul cu inutile căutări.

Tatăl meu nu a avut o „anumită“ relație cu nici o Mercè Saltor, nici nu a cunoscut vreodată vreo scriitoare. Eroarea ar putea veni, cred, din faptul că în magazinul bunicilor mei a lucrat o femeie care avea același nume cu cea pe care dumneavoastră o căutați, Mercè Saltor, care s‐a bucurat de ceva notorietate în cartier fiindcă a dispărut brusc, se vorbea că din motive politice (era fiică și soră de comuniști), deși motivul real nu s‐a aflat niciodată. N‐a mai văzut‐o nimeni, din câte știu. S‐au păstrat câteva fotografii cu această fată, în care apare împreună cu alte vânzătoare de la magazin, făcute probabil pentru vreun catalog comercial al cartierului. Le‐am păstrat toți anii aceștia și vi le voi arăta cu mare plăcere, dacă doriți. Așa puteți fi sigur că nu este femeia pe care o căutați. Dacă îmi dați o adresă de mail, le pot scana și vi le trimit. La sfârșitul acestei scrisori vă trec numărul meu de telefon, pentru cazul în care, vreodată, aveți nevoie de o comunicare mai rapidă. Apropo, mi‐a făcut plăcere să constat că mai e cineva pe lume care trimite scrisori ca altădată. Dumneavoastră scrieți scrisori spunând că sunteți în căutare de scrisori, cu gândul, bănuiesc, la propriul epistolar viitor, când se va hotărî cineva să‐l alcătuiască. O să le păstrez în cea mai mare ordine, ca fiul meu să știe unde să le găsească dacă peste șaptezeci de ani i le va cere cineva.

Sper ca aceste lămuriri făcute în grabă să vă ajute să eliminați falsele posibilități și să vă îndrepte spre drumul cel bun. Presupun că în munca dumneavoastră este de dorit un asemenea lucru. Dea Domnul să aveți noroc în căutare! Voi cumpăra cartea de cum apare.

Cu gânduri bune,

Reina Gené

Tot Binele Si Tot Raul


Cartea Tot binele și tot răul  poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,0 rating based on 163 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786067795615
Goodreads: 48207065

Author(s): Publisher: Humanitas Fiction
Published: 9//2019

După bestsellerurile Poftă de ciocolată și Jumătate de viață, Care Santos publică în 2018 un roman actual, în care lumina reflectorului cade asupra fragilității relațiilor de familie.

Ce a fost bun și ce a fost rău în deciziile Reinei Gené, care și-a croit o solidă carieră internațională? Cât bine și cât rău este dispusă să facă pentru a-și proteja fiul de 17 ani a cărui tentativă de sinucidere îi împarte viața între un înainte și un după? Blocată de viscol în aeroportul Henri Coandă din București, legată de lumea ei doar prin prețiosul telefon mobil, pragmatica și ambițioasa psiholoagă din Barcelona își descoperă vulnerabilitatea, obligată să navigheze prin meandrele unui trecut pe care îl crezuse încheiat și uitat.

„Un roman percutant despre adulter și singurătate, despre legăturile de familie, despre viața pe care ne-o trăim prea în grabă și disperarea de a te afla departe de cei dragi – totul din punctul de vedere al unei femei.“ – La Vanguardia
 


Fragmentul zilei – 25 noiembrie 2019: Tot binele și tot răul – Care Santos

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: