Fragmentul zilei – 3 ianuarie 2021: Cele două regine – Claire Legrand

RIELLE

„Comandantul Dardenne a venit la mine în mijlocul nopții, cu fiica lui în brațe. Era plină de sânge. Era sângele mamei ei, după cum a spus aceasta. De-abia putea să vorbească. Nu l-am văzut niciodată speriat. Mi-a pus-o pe Rielle în brațe și a spus: <<Ajută-ne! Ajut-o! Nu îi lăsa să mi-o ia!.>>”

Declarația Înaltului Maestru Tadiesin Belounnon despre implicarea domnișoarei Rielle Dardenne în masacrul de la casa din Boon, 

29 aprilie, anul 998 al Epocii a Doua

ÎN URMĂ CU DOI ANI

Rielle Dardenne s-a grăbit să între în cabinetul lui Tal și i-a lăsat mesajul privighetorii pe birou.

 – Prințesa Runa a murit, a anunțat ea.

Nu și-ar descrie starea de spirit ca fiind încântată, dar relația dintre propriul ei regat, Celdaria, și vecinul din nord-est, Borsvall, era tensionată de atâta timp, încât nu era nimic spectaculos dacă o navă comercială din Celdaria se scufunda aproape de țărmul ținutului Borsvall sau dacă patrulele se încăierau în apropierea graniței. Dar uciderea unei prințese din Borsvall? Asta era o știre, iar Rielle dorea să analizeze fiecare detaliu.

Tal a răsuflat, a pus stiloul jos și și-a trecut mâna murdară de cerneală prin părul său blond, ciufulit. Flacăra aurie, prinsă la reverul hainei lui, sclipea în lumina soarelui.

 – Poate, a sugerat Tal cu o privire vagă, între dezaprobare și lipsă de amuzament, ai putea să pari mai puțin încântată de uciderea unei prințese?

Ea s-a tolănit pe scaunul din fața lui.

 – Nu sunt fericită de asta sau din alt motiv. Sunt pur și simplu intrigată.

Riella a tras foaia înapoi de pe birou și a citit încă o dată.

 – Deci până la urmă tu crezi că a fost vorba despre un asasinat? Audric asta crede.

 – Promite-mi că nu o să faci nimic prostesc azi, Rielle.

 – Când am făcut eu vreodată ceva prostesc? a rostit ea cu un zâmbet drăgălaș.

 – Gărzile orașului sunt în alertă maximă. Vreau să fii aici, în templu, în caz că se întâmplă ceva! exclamă el.

A luat scrisoarea de la ea, examinându-i conținutul.

 – Și cum ai făcut rost de asta? Stai, știu. Audrid ți-a dat-o.

 – Audric mă ține la curent, a răspuns Rielle răspicat. Este un bun prieten. Ce este așa rău în asta?

 Tal nu răspunse, dar nici nu trebuia să o facă.

 – Dacă ai ceva să îmi spui, s-a răstit ea, cu bujori în obraji, atunci spune-o! Dacă nu, să începem lecția.

Tal s-a mai uitat puțin la ea, apoi s-a întors și a luat patru cărți uriașe care stăteau pe un raft, în spatele lui.

 – Poftim, a spus el, ignorând expresia de revoltă de pe fața ei. Am marcat câteva pasaje pe care vreau să le citești. Ziua de astăzi este dedicată studiului în liniște. Mai târziu te voi testa, așa că nu te gândi doar să le frunzărești.

Rielle și-a concentrat privirea asupra cărții de deasupra mormanului: O scurtă istorie a Epocii a Doua, Volumul I – Urmările războaielor angelice.

 – Nu pare chiar scurtă, se strâmbă ea.

 – Totul ține de perspectivă, a spus el, întorcându-le la foile de pe biroul lui.

Locul favorit al lui Rielle din biroul lui Tal era scaunul de la geam, care dădea în curtea principală a templului. Era plin de perne roșii cu margine aurie, iar atunci când se așeza pe el, cu picioarele atârnându-i în soare, aproape că uita că dincolo de templu și de oraș se afla o lume vastă. O lume pe care nu avea s-o vadă niciodată.

S-a așezat la fereastră, s-a descălțat, și-a ridicat fustele din dantelă și și-a rezemat picioarele pe pervaz. Soarele primăvăratic îi încălzea picioarele și în curând se gândea la cum radia Audric în zilele însorite ca aceasta. Cum pielea părea să îi strălucească, implorând să fie atinsă.

Tal și-a dres glasul, distrăgându-i atenția. O cunoștea foarte bine.

Aceasta a deschis O scurtă istorie, s-a uitat la scrisul minuscul și și-a imaginat cum arunca pe geam cartea în curtea templului, unde cetățenii se strângeau pentru slujba de dimineață. Se rugau fără îndoială ca toți călăreții pe care au pariat în cursa de astăzi să câștige. Fiecare templu din capitală era plin de astfel de suflete nerăbdătoare, nu doar cel din Cuptorul Focului – templul lui Tal, unde cetățenii o venerau pe Sfânta Marzana, focul-viu -, dar și în Casa Luminii, precum și în Sălașul Umbrelor, Izvorul Sacru, Cușca Vântului, Forja de Fier și Rădăcina Terrei. Rugăciuni șoptite în toate cele șapte temple către cei șapte sfinți și elementele lor.

Rugăciuni irosite, s-a gândit Rielle, plină de entuziasm. Ceilalți călăreți o să pară niște ponei în comparație cu mine. 

A răsfoit câteva pagini, mușcându-și buza, până s-a simțit suficient de calmă pentru a vorbi.

 – Am auzit că mulți din Borsvall acuză Celdaria de moartea Runei. Nu am face una ca asta, nu-i așa?

Tal mâzălea ceva pe hârtie.

 – Cu siguranță, nu.

 – Dar nu contează dacă este adevărat sau nu, nu-i așa? Dacă consilierii regelui Hallvard îl conving că i-am ucis fata, va declara în sfârșit război împotriva noastră.

Tal și-a lăsat morocănos stiloul din mână.

 – Nu o să termin nimic astăzi, nu-i așa?

Rielle și-a șters zâmbetul de pe față. Dacă ai ști cât de adevărat este asta, dragă Tal.

 – Îmi cer scuze că am întrebări despre climatul politic al țării noastre, a spus ea rece. Asta intră în categoria lucrurilor pe care nu le discutăm, pentru ca micuțul meu creier să nu cedeze din cauza stresului?

Tal a schițat un zâmbet.

 – E posibil ca Borsvall să declare război, așa este.

 – Nu pari foarte îngrijorat de acest lucru.

 – Mi se pare foarte puțin, probabil. Ne aflăm la un pas de război cu Borsvall de câteva decenii și, totuși, acest lucru nu s-a întâmplat. Și nici nu se va întâmpla vreodată, deoarece, deși oamenii din Borsvall vor război, regele Hallvard nu este nici într-o stare prea bună de sănătate și nici nu este prost. I-am nimici armata. Nu își permite un război cu nimeni, cu atât mai puțin cu Celdaria.

 – Audric a spus… a rostit Rielle ezitând. Audric a spus că moartea prințesei Runa și revolta sclavilor din Kirvaya reprezintă ceva. Că reginele o să vină.

Tăcerea a cuprins încăperea.

 – Audric a fost mereu fascinat de profeție, a răspuns Tal cu o voce surprinzător de calmă. El caută semne care să confirme venirea reginelor de ani buni.

 – Pare foarte convins de asta.

 – O revoltă a sclavilor și o prințesă moartă nu sunt chiar sufi…

 – Dar l-am auzit pe Înaltul Maestru Duval vorbind despre furtuni peste ocean, în Meridian, a continuat ea, studiindu-i expresia feței. Chiar și în Ventera, și în Astavar. Furtuni ciudate, nespecifice sezonului.

Tal a clipit.

Aha, s-a gândit Rielle. Nu știai asta, nu-i așa?

 – Furtunile se pot produce și în afara sezonului uneori, a spus Tal. Empiriumul funcționează într-un mod misterios.

Rielle și-a strâns degetele în fustele ei, bucurându-se de faptul că în curând va fi în pantalonii de călărie și în ghete, cu gulerul deschis pentru a simți adierea vântului. Va fi la linia de start.

 – Raportul pe care l-am citit, a continuat ea, spune că o furtună de nisip din sudul Meridianului a închis tot portul Morsia de câteva zile.

Cele două regine


Cartea Cele două regine poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

0,0 rating

ISBN-10:
ISBN-13:
Goodreads:

Author(s): Publisher:
Published: //

 


Fragmentul zilei – 3 ianuarie 2021: Cele două regine – Claire Legrand

Alte titluri Nemira.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.