Fragmentul zilei – 5 noiembrie 2020: Malorie – Josh Malerman

Tom scoate apă din fântână. Lucru pe care l-a făcut o dată la două zile în cea mai mare parte a ultimilor zece ani, un deceniu întreg de când Tabăra Yadin a ajuns să fie căminul lor. Olympia crede că tabăra a fost odată un avanpost al Vestului Sălbatic. Ea a citit aproape toate cărțile din biblioteca taberei (peste o mie), inclusiv cărți despre istoria statului Michigan. Și crede că această clădire principală a servit pe post de crâșmă. Baraca Unu a fost închisoarea. Tom nu știe dacă ea are dreptate, deși nu vede nici un motiv pentru care să nu o creadă. Când au sosit creaturile, era o tabără de vară pentru copii evrei, măcar de asta sunt cu toții siguri. Acum, e casa lor.

 – Mână peste mână, spune el, prinzând funia care face legătura dintre Baraca Trei și ghizdul de piatră al fântânii.

O spune pentru ca, în pofida funiilor care leagă toate construcțiile între ele (și chiar și Baraca Zece de pontonul în formă de H de pe lac), el tot încearcă să găsească o metodă mai potrivită de a se deplasa dintr-o parte în alta.

Tom nu poate să sufere bentițele. Uneori, când e lenea cea mai mare, nici nu se deranjează să folosească vreuna. Își ține ochii închiși. Dar regulile nesfârșite instituite de mama sa îi rămân adânc înrădăcinate în minte.

Nu e suficient doar să-nchizi ochii. Ai putea fi luat prin surprindere și să-i deschizi. Sau ți i-ar putea deschide cineva.

Firește. Da. Teoretic, Malorie are dreptate. Teoretic, ea are mereu dreptate. Dar cine vrea să-și trăiască viața în teorie? Tom are șaisprezece ani. S-a născut în această lume. Și, până acum, nimic n-a încercat să-i deschidă ochii.

 – Mână peste mână.

Aproape a ajuns. Malorie insistă ca el să verifice apa înainte de-a o aduce înăuntru. I-a spus de multe ori povestea celor doi bărbați pe nume Felix și Jules. Cum tizul său, Tom-bărbatul, a testat apa pe care cei doi au adus-o în casă, apa despre care își făceau toți griji că ar fi fost contaminată de vreo creatură. Lui Tom cel tânăr îi place acea parte a poveștii. Înțelege perfect partea cu testarea apei. Ba chiar îl atrage ideea de-a obține informații noi despre creaturi. Orice detaliu în plus față de ce au ei acum ar fi bine-venit. Dar nu își face câtuși de puțin griji că ar putea înota ceva în apa pe care o beau. De asta se ocupă filtrul inventat chiar de el.

Și-n plus, în ciuda tendinței generale a lui Malorie, nici măcar ea nu ar crede că până și apa ar putea s-o ia razna.

 – Aici! spune el.

Întinde mâinile și atinge ghizdul, înainte de a se izbi de el. A străbătut de-atâtea ori acest drum, că ar putea să-l străbată și-n fugă, și tot s-ar opri în fața cercului de piatră.

Se apleacă peste margine și tipă în tunelul întunecat:

 – Ieși afară de-acolo!

Surâde. Glasul îi reverberează – sunetul e bogat – și lui Tom îi place să-și închipuie că și acolo, jos, e cineva care-l strigă la rândul sau. Căci oricât de norocoși ar fi fost să dea peste o tabără de vară abandonată, cu numeroase clădiri și dependințe, traiul acolo e destul de singuratic.

 – Tom e cel mai bun! răcnește el, doar ca să audă ecoul.

Nu mișca nimic în apa de dedesubt, iar Tom începe să tragă în sus găleata. E o manivelă normală, din oțel pe care nu o dată a reparat-o. O unge în mod regulat, firește, dat fiind că tabăra le-a oferit tot ce aveau nevoie; o pivniță cu provizii în clădirea principală, care a făcut-o pe Malorie să izbucnească în plâns cu zece ani în urmă.

 – O țeavă care să ne aducă apa direct în casă, spune Tom, învârtind de manivelă. Am putea s-o punem exact unde se află acum funia. Trece prin filtrul deja montat. N-ar trebui decât să tragem de o manetă, și cu asta, basta! Apa curată vine direct la noi. N-ar mai fi nevoie să ținem cu toții de funie. N-ar mai trebui să ieșim deloc din casă.

Nu că drumul ar fi cine știe ce dificil. Și orice scuză de-a ieși afară e bună. Însă Tom vrea să îmbunătățească lucrurile.

Doar asta are în minte.

Odată găleata ajunsă sus, o scoate din cârligul ei și o cară înapoi la Baraca Trei, cea mai mare dintre toate, cea în care el, Olympia și Malorie au dormit în toți acești ani. Regulile mamei nu le-ar îngădui lui Tom și Olympiei să doarmă altundeva, în ciuda nevoilor lor tot mai stringente, regulă pe care Tom a urmat-o până acum.

Petreceți toată ziua în altă baracă, dacă aveți nevoie. Dar dormim împreună.

Totuși. A trecut un deceniu.

Tom clatină din cap și încearcă să-și alunge ideea cu un surâs. Ce altceva ar mai fi de făcut? Olympia i-a povestit, în particular, despre diferențele dintre generații pomenite în cărțile ei. Ea spune că e ceva obișnuit ca adolescenții să simtă că părinții lor sun „de pe altă planetă”. Tom e total de acord cu scriitorii în această privință. Malorie se poartă ca și cum fiecare clipă a fiecărei zile ar putea fi una în care să o ia cu toții razna. Iar Tom și Olympia au dezbătut și ei adesea, cu glas tare, în felul lor, dacă o viață merită trăită atunci când singurul tău țel e să rămâi în viață.

 – Bine, mamă, spune Tom, zâmbind.

Îi e mai ușor să surâdă gândindu-se la aceste lucruri, decât să nu o facă. În puținele ocazii când persoane străine au trecut pe lângă tabăra lor, pe lângă casa lor, Tom a izbutit să priceapă că Malorie e mult mai strictă decât majoritatea oamenilor. A constatat-o în mod regulat și la școala pentru nevăzători. De multe ori, era jenant să se afle sub papucul ei în public. Oamenii se uitau adesea la ea ca și cum ar fi fost… care era cuvântul folosit de Olympia?

Abuzivă.

Da. Ăsta era. Nu contează dacă Olympia o consideră sau nu abuzivă pe Malorie. Tom crede că e.

Dar ce poate să facă? Își poate lăsa bentița în casă. Își poate face notițe și visa să inventeze moduri de-a riposta împotriva creaturilor. Poate refuza să poarte mâneci lungi și glugă chiar și-n cele mai călduroase zile ale anului. Cum e azi.

Malorie


Cartea Malorie poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

3,8 rating based on 19.026 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786063365058
Goodreads: 55595790

Author(s):Publisher: Litera
Published: 10/13/2020

La doisprezece ani după ce Malorie şi-a găsit salvarea fugind pe râu, împreună cu cei doi copii ai săi, bentiţa pe care fiecare dintre ei o poartă la ochi rămâne singura barieră între raţiune şi nebunie. E de ajuns o simplă privire aruncată uneia dintre creaturile care bântuie lumea, pentru a împinge pe oricine la fapte de o violenţă extremă. Şi nu există încă nici o explicaţie. Nici o soluţie.

Tot ce poate face Malorie e să supravieţuiască – şi să se asigure că şi copiii ei, ajunşi la vârsta adolescenţei, respectă întocmai regulile supravieţuirii. Nu vă leneviţi, le spune ea. Nu vă scoateţi bentiţa. ŞI NU PRIVIŢI.

Dar apoi primesc o veste ce pare de necrezut. Şi, odată cu ea, pentru prima oară după multă vreme, Malorie îşi îngăduie o mică speranţă. Nişte persoane foarte dragi, despre care credea că au murit cu mult timp în urmă, ar putea fi încă în viaţă.

Ca să-şi recapete existenţa, Malorie trebuie să se avânte din nou într-o lume plină de primejdii necunoscute – şi să rişte încă o dată vieţile copiilor ei. Căci Malorie nu se teme numai de creaturi, ci şi de oamenii care pretind că le-ar fi capturat, de invenţiile monstruoase şi de ideile noi şi periculoase, precum şi de zvonurile potrivit cărora creaturile ar fi devenit încă şi mai înfricoşătoare.
 


Fragmentul zilei – 5 noiembrie 2020: Malorie – Josh Malerman

Alte titluri Litera.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

La începutul paginii