Fragmentul zilei – 6 noiembrie 2020: Va veni focul – James Baldwin

Temnița mea s-a cutremurat.

Scrisoare către nepotul meu la o sută de ani de la emancipare.

Dragă James, am început această scrisoare de cinci ori și de cinci ori am rupt-o. Am în fața ochilor chipul tău, care este chipul tatălui tău și al fratelui meu. La fel ca el, ești dur, cu pielea închisă la culoare, vulnerabil, capricios, cu o tendință foarte clară de a părea necruțător, pentru că nu vrei să creadă nimeni că ești slab. Poate că semeni bunicului tău, nu știu, dar cu siguranță atât tu, cât și tatăl tău îi semănați mult fizic. El nu mai trăiește și nu te-a văzut niciodată, și a avut o viață îngrozitoare; a fost înfrânt cu mult înainte de a muri, pentru că, în adâncul sufletului, credea cu adevărat ceea ce spuneau albii despre el. Acesta este motivul pentru care am devenit atât de religios. Sunt sigur că tatăl tău ți-a povestit câte ceva despre toate astea. Nici tu, nici tatăl tău nu ați manifestat vreo aplecare către apărarea unei cauze: tu aparții cu adevărat unei alte epoci, care a început atunci când Negrul a părăsit câmpurile și a venit în ceea ce E. Franklin Fraizer numea „orașele distrugerii”. Singurul lucru care te poate distruge este să crezi că într-adevăr ești ceea ce lumea albă numește un negrotei. Îți spun asta pentru că te iubesc și te rog să nu uiți asta niciodată.

Vă cunosc pe amândoi dintotdeauna, l-am ținut pe tatăl tău în brațe și pe umeri, l-am sărutat și i-am dat câte-o palmă la fund și l-am privit făcând primii pași. Nu știu dacă cunoști pe cineva din acele vremuri; dacă ai iubit pe cineva o viață, bebeluș, copil, apoi bărbat, capeți o perspectivă stranie asupra timpului și a durerii, și a strădaniei. Alți oameni nu pot vedea ce văd eu atunci când mă uit la chipul tatălui tău, pentru că în spatele acestui chip, așa cum este astăzi, trăiesc toate celelalte chipuri care i-au aparținut. Când râde, văd un subsol pe care tatăl tău nu și-l amintește, o casă pe care nu și-o amintește, și în râsul lui de acum aud râsul lui de copil. Dacă înjură, mi-l amintesc căzând pe scări și plângând, și-mi amintesc cu durere lacrimile lui pe care mâna mea sau mâna bunicului tău le ștergea cu atâta ușurință. Dar nicio mână nu poate șterge lacrimile nevăzute pe care le varsă astăzi, pe care le auzi în râsul lui, în vorbele lui, în cântecele lui. Știu ce i-a făcut lumea fratelui meu și cât de greu i-a supraviețuit. Și știu, ceea ce e și mai rău, iar asta e crima de care îmi acuz țara și concetățenii și pentru care nici eu, nici timpul, nici istoria nu-i va ierta, că au distrus și încă distrug sute de mii de vieți și nu o știu și nu vor s-o știe. Poți, și într-adevăr trebuie să lupți, să ajungi să privești cu asprime și înțelepciune distrugerea și moartea pentru că acesta este lucrul la care omenirea s-a priceput cel mai bine încă de la începuturile ei. (Dar ține minte: mare parte din omenire nu înseamnă toată omenirea). Dar e inadmisibil ca responsabilii devastării să rămână la rândul lor nevinovați. Însăși nevinovăția constituie crima.

Acum, dragul meu tiz, acești oameni nevinovați și bine intenționați, concetățenii tăi, sunt motivul pentru care te-ai născut în niște circumstanțe nu foarte diferite de Londra descrisă de Charles Dickens în urmă cu o sută de ani. (Aud corul inocenților scandând „Nu! Nu e adevărat! Ce îndârjiți sunteți!”, dar eu îți scriu această scrisoare, încercând să-ți spun ceva despre cum să-i înfrunți, pentru că majoritatea dintre ei încă nu știu că exiști. Știu în ce condiții te-ai născut, pentru că am fost acolo. Concetățenii tăi nu au fost acolo și încă n-au înțeles. Bunica ta era și ea acolo și nimeni n-a acuzat-o niciodată că e îndârjită. Le sugerez nevinovaților să o întrebe pe ea. Nu e greu de găsit. Concetățenii tai nu știu nici că ea există, deși a lucrat pentru ei toată viața.)

Te-ai născut cu aproape cincisprezece ani în urmă. Și, deși tatăl tău, mama ta și bunica ta au mers temători pe stradă cu tine în brațe și au privit îndelung pereții între care te-au adus pe lume, și deși aveau toate motivele să fie plini de resentimente, nu au fost. Și, iată-te, Marele James, botezat după mine. Ai fost un bebeluș mare, eu, nu. Iată-te gata să fii iubit. Să fii iubit, copile, profund, imediat si pentru totdeauna, să-ți dea putere în fața lumii lipsite de iubire. Ține minte: știu cât de întunecată ți se pare deja. Nici în acea zi nu arăta prea luminoasă, da, tremuram cu toții. Încă nu ne-am oprit din tremurat, dar dacă nu ne-am fi iubit unii pe ceilalți, niciunul dintre noi nu ar fi supraviețuit. Iar acum tu trebuie să supraviețuiești pentru că te iubim și de dragul copiilor tăi și al copiilor copiilor tăi.

Această țară nevinovată te-a izolat într-un ghetou în care voia să pieri. Dă-mi voie să-ți explic ce vreau să spun cu asta, pentru că aici e nucleul problemei, rădăcina disputei pe care o am cu țara mea. Te-ai născut unde te-ai născut și te-ai confruntat cu viitorul cu care te-ai confruntat pentru că erai negru, pentru niciun alt motiv. Te-ai născut într-o societate care proclama cu o limpezime brutală și în atâtea feluri că ești o ființă umană de nimic. Nu se așteptau să aspiri la excelență. Peste tot pe unde ai mers, James, în scurtul timp pe care l-ai petrecut pe acest pământ, ți s-a spus pe unde poți merge si pe unde nu (și în ce fel) si unde poți trăi și cu cine să te căsătorești. Știu, concetățenii tăi nu sunt de acord cu mine și îi aud spunând: „Exagerezi”. Dar ei nu știu cum e în Harlem, eu, da. Și tu. Nu crede pe nimeni pe cuvânt, nici măcar pe mine, dar ai încredere în experiența ta. Nu uita de unde vii. Dacă știi de unde vii, poți ajunge oriunde. Detaliile și semnificațiile vieții tale au fost create în mod intenționat ca să te facă să crezi ce spun albii despre tine. Te rog, încearcă să ții minte că ceea ce cred ei și ceea ce te pot sili să înduri nu dovedește inferioritatea ta, ci frica și lipsa lor de umanitate.

Va veni focul


Cartea Va veni focul poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,5 rating based on 84.277 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786069462577
Goodreads: 52646392

Author(s):Publisher: Black Button Books
Published: //2020

Publicat în 1963 și devenit imediat bestseller, "Va veni focul" a galvanizat Statele Unite și a dat o voce puternică mișcării drepturilor civile, în plină formare. O evocare grăitoare a copilăriei petrecute în Harlem și, totodată, o examinare abrazivă a consecințelor nedreptății rasiale, această carte este un document extrem de personal și incitant. Conține două „scrisori”, compuse la centenarul Proclamației de emancipare, care i-au încurajat pe americani, indiferent de culoarea pielii, să atace moștenirea îngrozitoare a rasismului. Descrisă de The New York Times Book Review ca „predică, ultimatum, confesiune, depoziție, testament și cronică… toate într-o proză incandescentă, genială”, "Va veni focul" este un clasic al literaturii.
 


Fragmentul zilei – 6 noiembrie 2020: Va veni focul – James Baldwin

Alte titluri Black Button Books.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

La începutul paginii