"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 7 august 2020: Turnul rândunicii. Seria Witcher Vol.6 – Andrzej Sapkowski

Universul, după cum știe toată lumea, urmează la fel ca viața o traiectorie circulară. Pe circumferința acestui cerc sunt trasate opt puncte magice care formează o rotație completă, un ciclu anual. Aceste puncte se află în perechi și sunt dispuse diametral opus pe circumferința cercului: Imbaelk, germinare, și Lammas, maturizare; Belleteyn, înflorire, și Saovine, ofilire; solstițiul de iarnă, numit și Midinvaerne, iar cel de vară, Midaete; echinocțiul de primăvară, Birke, și cel de toamnă, Velen. cercul este astfel împărțit în opt părți care corespund diviziunilor unui an în calendarul elfesc.

Oamenii care au debarcat pe țărmurile de la gurile Jarugăi și Pontarului au adus cu ei propriul lor calendar bazat pe lună, ce împărțea anul în douăsprezece luni și indica ciclul anual al muncii câmpului, începând de la plantarea puieților până la gerul care îngheța pământul. Cu toate acestea, chiar dacă aveau propriul lor calendar și propriile anotimpuri, oamenii au acceptat cercul elfilor și cele opt puncte marcate pe circumferința acestuia. Imbaelk și Lammas, Saovine și Belleteyn, cele două solstiții și cele două echinocții din calendarul elfesc au devenit și pentru oameni niște zile de sărbătoare ca oricare altele, răsărind la fel de repede ca un copac singuratic în mijlocul unei pajiști.

Pentru că aceste date erau înconjurate de o aură de magie.

Într-adevăr, nu este un secret pentru nimeni, o aură cu totul specială învăluie atmosfera în zilele si nopțile acestor sărbători. Nu surprind pe nimeni manifestările supranaturale și fenomenele stranii care însoțesc aceste opt date, în special echinocțiile și solstițiile. Toată lumea s-a obișnuit de-acum cu aceste ciudățenii, rareori mai provoacă mari senzații.

Dar în acel an, lucrurile au stat altfel.

În acel an, oamenii sărbătoreau echinocțiul de toamnă asa cum obișnuiau, cu o cină festivă în sânul familiei. Conform tradiției, trebuiau să fie pe masă cât mai multe roade din recolta acelui an, chiar dacă erau doar câteva din fiecare. Acesta era obiceiul. După ce au luat cina și i-au mulțumit zeiței Melitele pentru recolta anului, oamenii s-au dus să se odihnească. Și atunci a început calvarul.

Chiar înainte de miezul nopții s-a stârnit o furtună înspăimântătoare, vântul bătea ca nebunul, făcând copacii să se îndoaie până la pământ; printre scrâșnetele căpriorilor, scârțâitul obloanelor și trosnetele copacilor aproape smulși din pământ răzbăteau urlete, răcnete și gemete infernale. Până și norii care alergau pe cer luau forme extravagante: în mare parte erau siluete de cai și unicorni în galop. După aproape o oră, furtuna a încetat brusc și, în liniștea care s-a așternut abrupt, noaptea a fost animată de trilurile și fâlfâirile de aripi ale sutelor de caprimulgi, acele păsări misterioase care, potrivit credinței populare, se adună în jurul muribunzilor pentru a le cânta de jale. De data aceasta, corul de caprimulgi răsuna atât de intens, de puternic, încât părea că moare întreaga lume.

Caprimulgii nu mai conteneau cu cântecele lor agonice, cu trilurile lor sălbatice, norii invadau orizontul, mascând ceea ce rămăsese din lumina lunii. În acel moment, teribilul beann’shie, vestitorul morții violente și iminente, a început să geamă dintr-odată, iar Vânătoarea Sălbatică, un cortegiu de năluci cu orbitele în flăcări, cocoțate pe spinările unor cai scheletici, a brăzdat cerul nopții fluturându-și mantiile ca pe niște stindarde zdrențuite. Așa cum obișnuia să facă la un anumit număr de ani, Vânătoarea Sălbatică își aduna recolta. Nu mai fusese atât de năprasnică de zeci de ani; numai în târgul Nobigrad dispăruseră fără urmă zeci de oameni.

Când Vânătoarea a trecut și norii s-au împrăștiat, ochii oamenilor au văzut din nou luna. Era în scădere, ca întotdeauna la momentul echinocțiului. Numai că, în acea noapte, era roșie ca sângele.

Oamenii simpli aveau multe explicații pentru fenomenele legate de echinocțiu, care, de altfel, variau considerabil de la o regiune la alta, conform demonologiei locale. Astrologii, druizii și magicienii aveau și ei interpretări, de cele mai multe ori eronate și exagerate. Cei care reușiseră să stabilească o legătură între aceste fenomene și faptele rele erau puțini, foarte puțini.

Pe Insulele Skellige, de exemplu, o mână de oameni superstițioși au văzut în aceste manifestări ciudate materializarea omagiului lui Tedd Deireadh, sfârșitul lumii, precedat de bătălia de la Ragh nar Roog, lupta finală dintre Lumină și Întuneric. Aceștia au asociat furtuna violentă care în noaptea echinocțiului de toamnă a zguduit insulele cu un val puternic, împins de arcul monstrului Naglfar de Morhögg, care ducea o armată de vrăjitori și demoni ai haosului într-o corabie construită din unghiile cadavrelor. Oamenii mai luminați sau mai bine informați, însă, au pus nebunia cerurilor și a mării pe seama lui Yennefer, magiciana malefică, și a dispariției sale cumplite. Alții, cel mai bine informați dintre toți, vedeau în marea agitată un semn că era pe moarte cineva prin venele căruia curgea sânge din neamul regilor din Skellige și Cintra.

Turnul Randunicii


Cartea Turnul rândunicii poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,3 rating based on 45.222 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786064308979
Goodreads: 54237440

Author(s):Publisher: Editura Nemira, Colecția Armada
Published: 7/16/2020

Războiul a cuprins întreaga lume, iar mântuitorul din profeție nu e de găsit. Vrăjitorul Geralt de Rivia e într-o cursă nebunească să o găsească pe Ciri, copilul prevestit, dar o întreagă armată e pe urmele lui.

Ciri, căutată deopotrivă de prieteni și de dușmani, a preluat identitatea unei nelegiuite și trăiește liber pentru prima dată în viața ei.

Dar plasa se strânge rapid în jurul său. Geralt o caută, împreună cu o mână de aliați loiali, ca s-o salveze, în vreme ce ambele tabere au trimis mercenari înfricoșători ca să-i dea de urmă și s-o pedepsească pentru faptele ei.

Într-un singur loc se mai poate ascunde: Turnul Rândunicii.

„Niciunul dintre personajele lui Sapkowsky nu e alb sau negru, toate au tușe de gri, chiar și Geralt, chiar și monștrii.“
The Deckled Edge
 


Fragmentul zilei – 7 august 2020: Turnul rândunicii. Seria Witcher Vol.6 – Andrzej Sapkowski

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat: