"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 7 februarie 2020: Manuscrisele Roșii ale Magiei – Cassandra Clare

De pe puntea de observare a Turnului Eiffel, orașul se întindea la picioarele lui Magnus Bane și ale lui Alec Lightwood ca un dar. Stelele licăreau, de parcă ar fi știut că aveau competiție, străzile pietruite erau ca niște fâșii înguste de aur, iar Sena era o panglică de argint răsucită în jurul unei casete din filigran pline cu bomboane. Parisul, orașul bulevardelor și al boemilor, al îndrăgostiților și al Luvrului.

Parisul fusese cadru și pentru multe incidente stânjenitoare și pentru planuri prost concepute, precum și pentru numeroase catastrofe romantice trăite de Magnus, dar acum trecutul nu mai conta.

De data aceasta, Magnus intenționa să înțeleagă Parisul așa cum trebuie. În cei patru sute de ani în care hoinărise prin lume, învățase că oriunde te-ai duce, important e în compania cui ești. S-a uitat peste masa micuță la Alec Lightwood, care ignora strălucirea și farmecul Parisului ca să scrie cărți poștale familiei rămase acasă, și a zâmbit.

De fiecare dată când termina de scris o carte poștală, Alec încheia la fel: “Mi-ar plăcea să fii aici.” Și de fiecare dată Magnus îi lua cartea poștală din mână și scria, cu înflorituri: “Numai că nu chiar.”

Umerii lui Alex, largi, stăteau aplecați peste masa lor, scriind. Runele se întindeau pe brațele lui musculoase și puternice, una dintre ele terminându-se pe gât, chiar sub linia bine conturată a maxilarului. O șuviță din părul lui negru, întotdeauna ciufulit, îi cădea în ochi. Magnus a avut pentru o clipă impulsul să întindă mâna și să o aranjeze, dar l-a reprimat repede. Alec părea uneori jenat de gesturile afectuoase făcute în publc. Poate că aici nu erau vânători de umbre, dar nici ființele umane obișnuite nu erau complet de acord cu astfel de gesturi. Lui Magnus i-ar fi plăcut să fie.

 – Preocupat de gânduri? l-a întrebat Alec.

 Magnus s-a strâmbat.

 – Încerc să nu.

Era un lucru esențial să te bucuri de viață, dar uneori era un efort. Plănuirea călătoriei perfecte în Europa nu fusese ușoară. Magnus fusese silit să inventeze de unul singur niște manevre ingenioase. Nu putea să-și închipuie cum ar fi reușit să-i descrie lucrătoarei de la agenția de voiaj cerințele lui speciale.

 – Vrei să pleci undeva? ar fi putut ea să-l întrebe, dacă ar fi sunat.

 – Prima vacanță cu noul iubit, i-ar fi răspuns Magnus, pentru că acum putea să spună tuturor că avea o relație cu Alec, și lui îi plăcea să se laude. Foarte nou. Așa de nou, că avem și acum mirosul ăla de mașină nouă.

Așa de nou, încât fiecare încă învăța ritmul celuilalt, încât fiecare privire și fiecare atingere era un pas făcut pe un teritoriu superb, dar și ciudat. Uneori se trezea uitându-se la Alec, sau îl surprindea pe Alec uitându-se la el cu o strălucire uluită pe față. Era ca și cum amândoi descoperiseră ceva neașteptat, dar extrem de dezirabil. Încă nu erau siguri unul de celălalt, dar își doreau să fie.

Sau, cel puțin, Magnus își dorea.

 – E o poveste de dragoste. M-am dat la el la o petrecere, el m-a invitat în oraș, apoi am luptat cot la cot într-o bătălie magică uriașă între bine și rău, iar acum simțim nevoia de o vacanță. Chestia e că el e vânător de umbre, i-ar fi spus el agentei.

 – Scuzați, ce anume? l-ar fi întrebat agenta lui imaginară.

 – A, știi și tu cum e. Mai demult, lumea era stăpânită de demoni. Imaginează-ți un fel de vinere neagră, dar cu mai multe râuri de sânge și ceva mai puține urlete de disperare. Și, așa cum se întâmplă în vremuri de restriște celor nobili și adevărați – deci, niciodată mie -, a venit un înger. Îngerul le-a dat războinicilor lui aleși și urmașilor lor putere îngerească pentru a apăra omenirea. Le-a mai dat și o țară a lor, secretă. Îngerul Raziel a fost foarte generos. Vânătorii de umbre continuă să lupte și azi, ca niște protectori invizibili, plini de strălucire și virtute, fix definiția “mai sfânt decât Tine”, fără ironie. E extraordinar de enervant. Chiar sunt mai sfinți ca toți! Și cu siguranță mai sfinți ca mine, care sunt un pion al demonilor.

Nici măcar Magnus nu-și putea imagina ce ar fi zis agenta la asta. Probabil ar fi scâncit ușor, confuză.

 – Oare nu ți-am spus? ar fi continuat Magnus. Mai sunt și niște creaturi foarte diferite de vânătorii de umbre: repudiații, locuitori ai Lumii de Jos. Alec este copilul Îngerului, și urmașul uneia dintre cele mai vechi familii din Idris, țară natală a nefilimilor. Sunt convins că părinții lui nu ar fi prea încântați să-l vadă umblând prin New York cu vreun elf, vreun vampir sau vreun vârcolac. La fel de convins sunt că l-ar fi preferat pe unul dintre ăștia în locul unui magician. Genul meu e considerat cel mai periculos și mai suspect dintre repudiați. Suntem copiii demonilor, iar eu sunt nemuritorul copil al unui anumit Demon Căpetenie celebru, deși se poate să fi omis să-i menționez acest lucru iubitului meu. Un vânător de umbre respectabil nu va aduce acasă pe unul de teapa mea, să-l prezinte mamei și tatei. În afară de asta, un băiat bun, vânător de umbre, n-ar trebui deloc să aducă acasă un iubit.

Manuscrisele Rosii Ale Magiei


Cartea Manuscrisele Roșii ale Magiei poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,2 rating based on 22.125 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786067937008
Goodreads: 48672976

Author(s):Publisher: Leda Edge
Published: 11//2019

Un roman din universul vânătorilor de umbre.

Tot ce voia Magnus Bane era o vacanță. O călătorie luxoasă prin Europa împreună cu Alec Lightwood, vânătorul de umbre care, contrar tuturor așteptărilor, este în sfârșit iubitul său. Nici nu dorește prea mult Înaltul Magician, bătrân de secole! Dar abia au ajuns la Paris, când o veche prietenă sosește cu vești despre un cult ce venerează demoni, numit Mâna Purpurie, și care urmărește să stârnească haos în lume. Un cult pe care se pare că însuși Magnus l-a creat cu mulți ani în urmă, în glumă.

Acum, Magnus și Alec trebuie să străbată Europa în căutarea Mâinii Purpurii și a conducătorului său necunoscut, înainte ca totul să fie distrus. Și, ca și cum n-ar fi suficient de rău că escapada lor romantică a fost întreruptă, demonii sunt acum pe urmele lor, iar îndrăgostiților le e tot mai greu să deosebească prietenii de dușmani. În vreme ce căutarea răspunsurilor devine tot mai dificilă pentru ei, Magnus și Alec trebuie să aibă încredere unul într-altul mai mult ca niciodată – chiar dacă asta înseamnă ca fiecare dintre ei să dezvăluie secrete adânc îngropate.

Manuscrisele Roșii ale Magiei, primul volum din seria „Blesteme străvechi”, aparținând au­toarei de bestselleruri Cassandra Clare și pre­miatului scriitor de science-fiction Wesley Chu, este o aventură cu un ritm alert, plină de umor, de magie și (dacă demonii încetează să se mai amestece) de iubire, care oferă o perspectivă proaspătă asupra lumii vânătorilor de umbre.
 


Fragmentul zilei – 7 februarie 2020: Manuscrisele Roșii ale Magiei – Cassandra Clare

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat: