/* */
"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 9 august 2019: Eu împotriva M.E.A. vol.2 – Daniel Botea

1! 2! 3! Și!

NIMIC!

De la capăt: 3! 2! 1! Și! Tot nimic. Cred că am murit, să mor io!

Măcar m-am menținut la același nivel de incompetență de când nu ne-am mai întâlnit sau ne-am menținut… În caz că, între timp, ați uitat să citiți și creierul își revine greu din concediu. În fine, cert e că nici sfârșitul nu mai e ce-a fost cândva!

Nu așteptam ca vreo șaptezeci și două de fecioare să facă pe recepționistele cu mine, dar măcar să mă întâmpine un amărât de boșorog cu un mănunchi de chei – toate pentru o sigură poartă.

Nu sunt sigur dacă am murit sau nu, dar, oricum ar fi, valul ăsta migraționist înspre alte lumi m-a lăsat uscat.

Ce sfârșit mai am și eu! Nu văd nimic și nu simt nimic, în afară de sete. Nu vine nimeni după mine, să mă ducă… undeva… și nici indicații nu găsesc pe aici. Nici aripioare și norișori pufoși de îngeri poponari. Ce pretenții or avea? Să merg pe jos în cer? WTF (way to far – nu vă mai gândiți voi numa’ la prostii!), domnii mei! Și, tocmai ce mi s-a descărcat ba(c)teria la telefon și nu mă pot localiza pe hartă. Sunt pierdut la dracu’ în praznic!

Nu știu dacă vă mai amintiți și altceva din primul volum, în afara momentelor în care îmi luam bătaie, însă eu nu pot uita că m-ați lăsat baltă într-o situație de […] – la care trăgeau muștele – fiindcă am primit multe critici referitoare la limbaj, așa că încerc să evit folosirea cuvintelor urâte, gen căcat.

Chiar, măi, prietenii mei de nădejde – sunt ironic, așa că puteți expira (de tot) – știe cineva de ce, lângă mine, pe un scaun, la fel ca acela de care sunt legat eu, e înțepenită Florica mea? Se zbate, sărăcuța, de parcă ar avea mai multe șanse la ruptul frânghiilor ce o leagă, decât au struții să se facă nevăzuți prin înfiptul capului în pământ.

După același raționament de “nu te văd, nu mă vezi” mă ghidez și eu, dar acum schimb foaia, intrând prin alunecare în scaunul Floricăi și aplicându-i un mare fault. Îi rup unul dintre picioare, acțiune ce o propulsează pe actuala știrbă cu botu’ în calorifer. Calorifer care contribuie la înghesuiala din camera spațioasă și fără ferestre unde mă aflu, pe lângă grămezile de lemne și mobilă veche, stricată.

“Bine, Boss!”, îmi spun, și mă aștept să-l fi impresionat măcar o dată, acționând la momentul oportun, pe piticul ce și-a revenit și el din marea amețeală. Pitic ce, totuși, are impresia că eu mă prind de situații după alt fus orar.

 – Bravo, plostane! Uite pensru sine mi-am rișcas eu viasa!

Pricepeți că nu sunt atât de iscusit la scriere, precum cei ce au scris invers pe toate mașinile jandarmeriei, ci că doar încerc să reproduc noul stil de a vorbi al Floricăi – datorat car(i)ențelor dentare.

 – Ai făcut ce?

 – Am evisas să se reduc la săcere, așa cum mi s-a ordonas, ajungând acum să fiu aici cusine pensru că i-am minsit că mai exiști, la fel de mult cum sunt convinsă că mai există creier în capul ăla al tău.

Remarcați cum, treptat, începe să vorbească bine? Sau ați crezut că am uitat să redau lucrurile așa cum au fost ele? Încă nu am afiliere politică. Aș înființa totuși Partidul Lenea Mare și aș invita toți actualii politicieni în PLM!

Nu cred că mai are rost să vă descriu cât de bine m-am simțit pentru că mi-am achitat datoriile față de Florica; în contrast cu dezamăgirea pe care o simt acum față de modul meu grotesc de a gândi. Vedeți voi, am vrut să acționez foarte bine, dar “foarte binele” este dușmanul binelui.

  – Îmi pare rău!

 – Da! Asta ar fi trebuit să spun eu deasupra sicriului tău, îngropat într-o fundație! Ce-ți veni?

 – Nu știu… Dorința de răzbunare.

 – Nu acum, măi, țâncule! Lasă asta, că acolo unde mergem curând, oricum nu mai am nevoință de dinți. Ce-ți veni să dai buzna peste doctorul ăla? Nu ai realizat încă, atât cât te duce, cu cine ai avut de-a face? Chiar credeai că poți să amesteci în rahat și să nu miroasă ca atare?

 – Aș fi făcut orice să îmi ajut prietena… La fel cum a făcut și ea pentru mine.

 – Ai fi făcut? Te-ai înmuiat deja? Ador curajul ăsta de vreme bună al șmecherașilor din ziua de azi! Vă jurați pe tot ce nu aveți că mergeți până la moarte unul pentru altul, dar nu conștientizați că nu moartea e problema, ci drumul până acolo. Acum, de exemplu, spre moartea noastră o să fie o cale lungă…

Eu Impotriva M E A Vol 2


Cartea Eu împotriva M.E.A. vol.2 poate fi achiziționată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: