Prietenul meu Maigret – Georges Simenon

Câteva minute mai târziu, Maigret și colegul lui se plimbau și, cât se poate de firesc, se îndreptau spre port. Căpătaseră un obicei. Soarele dispăruse, iar în aer se simțea o imensă relaxare. Zgomotele nu mai erau aceleași. Acum se auzea clipocitul ușor al apei pe pietrele digului, care deveniseră de un cenușiu mai dur, … Citește mai mult