– Alo?
De la capătul celălalt se aude o respirație ușoară, urmată de o fracțiune de secundă de ezitare, dar nu prea mult. Atât cât trebuie, ca să incite, cât să lase loc de echivoc și de interpretare.
– Bună seara. Mă bucur de apel.
Vocea pe care o aud e plăcută, tânără, și mă face să-mi închipui o brunetă de 30-35 de ani, atletică, cel mai probabil stilată, îmbrăcată într-o rochie de seară neagră, sau poate una roșie, cu un decolteu elegant, neapărat cu un pahar de gin tonic în mână, într-o poză semi-artistică, precum o artistă de mare clasă care își pregătește intrarea în scenă, pentru un rol important.
– Da, bună seara. Am sunat pentru… nu știu exact de ce… mi-a căzut un anunț sub ochi și… am sunat.
– Perfect. Singurul lucru care trebuia făcut a fost făcut. De aici încolo e treaba mea. Eu sunt Alex. Propun să ne tutuim. De acord?
– Aaaa… ok, da! Eu sunt Matei.
– Hmmm… unul dintre cei 4 aleși. Vameșul convertit. Știi că ai un nume care obligă! Putem să discutăm despre el, dar înainte de toate contractul îmi cere să îți spun regulile mele.
– Aha… bine.
– E foarte simplu. Sunt patru reguli simple și de bun simț. Prima: Absolut tot ceea ce discutăm rămâne între noi. Nimeni și nimic nu va afla vreodată ce discutăm noi aici. Nici eu și nici tu nu vom duce mai departe cuvintele pe care le schimbăm. E un raport de confidențialitate 100%. Doi: Poți să îmi spui absolut tot ce vrei, atât timp cât ne vom spune adevărul. De fiecare dată. Chiar dacă uneori e mai comod să minți, atunci când o vei face, e un semn că ne-am încheiat contractul. A treia: mă poți suna doar o singură dată pe zi. Și a patra, poate cea mai simplă: niciodată nu vei încerca să dai de mine și nu vei încerca să mă faci să te întâlnesc. Nu ne vom vedea față în față. Sunt doar o confidentă plătită pentru asta. Mă poți suna atunci când vrei, când ai chef, când ai nevoie, iar eu voi fi acolo. De fiecare dată. Te voi asculta, mă voi strădui să îți dau putere în momentele în care vei avea nevoie de ea, am să încerc să fiu un prieten de departe, care, dacă vei dori, îți va da uneori sugestii și idei, dar e imperios necesar să nu ne vedem. Niciodată. Nu mă vei căuta și nu vei încerca să afli nimic despre mine. Astea sunt regulile mele. Dacă le accepți, putem merge mai departe. Dacă nu, poți închide acum și uităm totul.
– Cam brutală abordarea, nu crezi? Nici măcar nu știu despre ce e vorba și mă bombardezi cu reguli.
– Da, îmi pare rău. Știu că nu e cea mai nimerită idee, dar ce să-i faci? E ca bifa de la Termeni și Condiții de pe orice site web.
(Mda… Interesantă abordare. deși nu mi-e foarte clar despre ce e vorba, decid să plusez. Hai să vedem ce se întâmplă – nu pot spune că am parte prea des de o astfel de conversație).
– Hai să zicem că aș putea fi de acord, în anumite condiții, cu asemenea reguli. Uite, în spiritul sincerității tale, am o primă întrebare, spune-mi… ești frumoasă?
– Hahaha… ce repede ai ajuns la asta! Ca să îți răspund, da, sunt ceea ce tu ai putea să numești o femeie atrăgătoare. Întorc priviri pe stradă, simt de multe ori dorințe ale bărbaților care se visează cu mine în pat, știu ce vreau și cum să obțin ce vreau. De… hmm… cam aproape de fiecare dată! Iar ca să îți răspund formal la întrebare… da, sunt chiar o femeie frumoasă!
– Și modestă…
– Nu. Deloc. Modestia și frumusețea nu fac casă bună. Modestele sunt toate urâte. Sau proaste. Sau urâte și proaste.
E rândul meu să mă amuz. Pare o conversație interesantă.
– Mda… și spune, parcă Alex, nu? Spuneai ceva de o confidentă plătită… cam cât mă costă privilegiul de a putea dialoga cu doamna frumoasă și nu modestă?
– Nu fi bădăran! Și nici ironic! Într-adevăr, mă vei plăti, dar, crede-mă, câștigul tău e mult mai mare decât ceea ce vei cheltui. Sunt doar bani. Eu am să îți ofer ceea ce banii tăi nu vor putea să cumpere niciodată. Și ca să nu ai impresia că ești înșelat în vreun fel, pot și vreau să îți ofer o perioadă de test.
O versiune demo, dacă vrei. Ca un software pe care îl poți încerca timp de ceva timp, până te decizi dacă vrei să mergi sau nu mai departe. Dacă crezi că îți e util, îl cumperi, iar dacă nu, îl abandonezi. Apoi, dacă vei crede că merită, mergem mai departe, dacă nu… ne oprim, fără să te coste nimic. Și, mai mult, te las pe tine să decizi cât timp va dura această perioadă de test.
– Păi, cum? Și dacă te păcălesc? Doar dacă profit de clauzele acestui contract curios, fără să îți plătesc nimic?
– Asta e. Îmi asum riscul.
– Chiar crezi că ești atât de bună?
– Hahaha… nici nu îți închipui!
Ei, chiar m-a făcut curios. Pare tare gagica. E prea sigură pe ea. Cred că am să mă distrez puțin si, cine știe…
– OK. Hai să zicem că pot accepta așa ceva.
– Matei, ești la fel de ezitant în tot ceea ce faci? Ai vreun complex? N-ai fost alăptat la sân cât trebuie? Sau ai cumva puța mică?
– Ceeee?!
– Nu e o întrebare nelalocul ei. Acum câteva momente mi-ai zis că ai putea fi de acord în anumite condiții, iar acum am ajuns la „să zicem” că „ai putea accepta”… asta arată o teamă de a lua decizii și, în spiritul adevărului absolut, am simțit nevoia să clarific cauza ei. Nu vreau să te jignesc, doar vreau să înțeleg de ce.
– Spre știința ta, am fost hrănit la sân cât trebuie. Și… chestia aia… e suficient de mare. Și poate îți închid telefonul și nu îți mai dau prilejul să jignești aiurea oameni pe care abia i-ai cunoscut.
– Nu o să o faci! Pentru că, unu: ești intrigat si pentru că, doi:… dar mai bine nu…
Cartea Șapte zile și șapte nopți din viața lui Alexander S. poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
Alte titluri Letras.