Fragmentul zilei – 16 decembrie 2020: Wuhan. Jurnal dintr-un oraș în carantină – Fang Fang

15 februarie 2020

Wuhan, în seara asta nu-mi pasă de cei bătuți în cap, îmi pasă doar de tine.

Doar când trăiești în mijlocul unor vremuri de criză ies la suprafață toate bunele și relele naturii umane. Numai dacă treci prin experiența asta începi să observi lucruri pe care nu-ți imaginaseși că le vei vedea vreodată. Rămâi șocat, mâhnit și cuprins de mânie, dar până la urmă te obișnuiești cu ele.

Cad fulgi de zăpadă. Noaptea trecută, a fost o furtună cu trăsnete și a bătut vântul șuierând, iar astăzi a început să ningă. Se întâmplă destul de rar să vezi o ninsoare atât de abundentă în Wuhan. Am auzit că azi-noapte vântul a smuls o bucată din acoperișul Spitalului Leishenshan, fapt ce arată cât de cumplită a fost vijelia. Sper că pacienții de acolo care au fost afectați au putut fi transferați în siguranță în alte saloane. Iată o altă criză măruntă în mijlocul unei calamități de proporții mult mai ample.

Astăzi sunt extrem de prost dispusă. La primele ore ale dimineții am descoperit că o persoană de pe Weibo, care poartă numele „Xiang Ligang de la CCTIME.COM”, a distribuit o fotografie cu telefoane mobile de vânzare într-un magazin second-hand împreună cu una dintre postările mele în care amintea despre telefoanele aruncate lângă un crematoriu. Apoi a trimis un mesaj în care a afirmat că eu eram cea care distribuise poza și m-a acuzat că răspândesc zvonuri în mediul online! Postările mele de jurnal conțin exclusiv texte și nu am încărcat niciodată fotografii care să le însoțească. Un cititor a postat un comentariu adresat dlui Xiang ca să scoată acest fapt în evidență, dar nu a primit niciun răspuns. Însă există destul de mulți indivizi aroganți și obraznici ca acesta care încearcă să le facă necazuri celorlalți. Tipul e ditamai bărbatul între două vârste, care are un cont verificat de utilizator Weibo și peste 1,1 milioane de urmăritori. Aș vrea să-l înjur și să-i zic că-i prost făcut grămadă, dar cine m-ar crede? A profitat de faptul că sunt blocată într-un oraș aflat în carantină, incapabilă să ies din propria casă, având chiar și contul Weibo suspendat, ceea ce mă împiedică să-mi spun părerea – lucrurile astea spun multe despre cât de josnic a ajuns acest om. Ar fi trebuit să salveze imaginea aia și să aștepte până îmi recuperam contul ca să o posteze, apoi puteam să ne răfuim de la egal la egal – asta dacă ar fi avut vreo urmă de decență. Greșesc? În schimb, tot ce pot să fac este să-mi postez gândurile pe WeChat. Unul dintre prietenii mei mi-a recomandat astăzi un avocat, dar ce aș putea să rezolv astfel? Când locuiești într-un oraș închis atât de ermetic, nu poți să mergi nici măcar până la oficiul poștal să trimiți o scrisoare unui procuror. Apoi, înainte ca să pot măcar să iau legătura cu avocatul ca să-mi legitimez plângerea, dl Xiang și-a șters brusc toate postările. Faptul că a șters tot a fost un indiciu clar că s-a temut de un proces. E greu de crezut că pe lume există asemenea oameni!

În realitate, sunt destul de mulți indivizi ca „Xiang Ligang”. Am văzut o mulțime ca el, dar e mai bine să nu-i bagi în seamă. Acestea fiind spuse, e chiar păcat că o astfel de persoană are peste un milion de urmăritori. Ce pot să învețe de la unul ca el? După cum vă puteți aștepta însă, nici urmăritorii lui nu par să aibă vreo fărâmă de decență: au început să-mi înjure postările online și să-mi trimită mesaje private scârboase. Unele dintre ele erau atât de necontrolate că ai putea crede că familiile noastre au purtat de mai multe generații cine știe ce dușmănie ancestrală, deși, în realitate, majoritatea dintre ei n-au citit nici măcar o singură însemnare din jurnalul meu online. Un tânăr pe nume Xu Haodong, un fotograf autoproclamat din Wuhan, mi-a trimis un mesaj din cale-afară de lung și înțesat de obscenități, ba chiar m-a amenințat că o să vină la mine acasă ca să mă bată. Ce anume l-ar putea face să poarte o dușmănie atât de acerbă unei persoane pe care n-a cunoscut-o niciodată și pe care n-o înțelege câtuși de puțin? Poate că indivizii de genul lui sunt crescuți într-un mediu de ură și de animozitate în locul unuia de adevăr și bunătate. Sau poate că pur și simplu n-au minte deloc…

Astăzi, veștile proaste nu mai contenesc. O asistentă medicală pe nume Liu Fan a lucrat în cea de-a doua zi a Anului Nou Chinezesc [26 ianuarie] fără să poarte masca de protecție și a sfârșit prin a se infecta. Ulterior, părinții și fratele ei mai tânăr s-au îmbolnăvit și ei. Părinții i-au murit primii, iar ieri a pierit și ea. Fratele cel tânăr era singurul care mai rezistase. În după-amiaza asta, prietenul meu doctorul mi-a spus că și el a decedat. Și uite-așa, virusul a înghițit o familie întreagă. Sunt devastată, dar mă întreb și dacă virusul este singurul care le-a venit de hac.

Ceea ce mă deprimă și mai tare este că fosta mea colegă de gimnaziu cu care am împărțit o bancă ani la rând a murit și ea ieri. Era cu un an mai mică decât mine și mi s-a părut mereu extrem de elegantă și de cultă. Avea o voce blândă și dulce, o siluetă extraordinară, era realmente uimitoare. Am făcut parte amândouă din orchestra școlii. Eu cântam la yangqin [țambal chinezesc], ea cânta la pipa [un fel de lăută cu coarde care se ciupesc]. Am fost singurele fete din orchestră, am fost în aceeași clasă și am împărțit aceeași bancă. Am rămas apropiate pe întreaga perioadă de liceu. La mijlocul lui ianuarie, s-a dus de două ori la piață să cumpere ceva pentru Anul Nou Chinezesc și, din nefericire, a sfârșit prin a se infecta. I-a fost extrem de dificil să găsească un spital în care să se interneze, dar am auzit că starea ei de sănătate se îmbunătățea văzând cu ochii, după care familia ei a primit șocanta veste că și-a dat pe neașteptate ultima suflare. Toți colegii mei de gimnaziu plâng astăzi pentru ea. Toți acei colegi care de obicei aduc osanale „epocii de prosperitate” în care trăim fac acum afirmații de genul: „Singurul lucru care va potoli furia populară este stârpirea acestor monștri malefici care ne-au provocat o asemenea suferință!”.

Wuhan. Jurnal dintr-un oraș în carantină

 

 


Cartea Wuhan. Jurnal dintr-un oraș în carantină poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

3,5 rating based on 1.341 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9789734682621
Goodreads: 55117884

Author(s):Publisher: Polirom
Published: 9//2020

Una dintre cele mai lăudate și premiate scriitoare din China face o impresionantă relatare a vieții în Wuhan în timpul epidemiei de COVID-19
 


Fragmentul zilei – 16 decembrie 2020: Wuhan. Jurnal dintr-un oraș în carantină – Fang Fang

Alte titluri Polirom.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

La începutul paginii