Fragmentul zilei – 23 mai 2020: Steaua de la Miezul Nopții – Marie Lu

Cu un an în urmă, sora mea, Violetta, ar fi călărit alături de mine. Astăzi, sunt însoțită doar de Sergio și de inchizitorii mei. Care alcătuiesc aceeași armată de soldați nemilostivi înveșmântați în alb, pe care toată Kenettra o cunoaște atât de bine, doar că, firește, acum mă slujesc pe mine.

Când mă uit la ei, văd un fluviu de mantii albe, imaculate, care contrastează puternic cu cerul mohorât. Mă întorc în șa și privesc din nou casele în flăcări pe lângă care trecem.

Arăt cu totul altfel decât arătam când am luat tronul. Părul meu este din nou lung, argintiu ca o placă de metal, și nu mai port nici mască, nici vreo iluzie ca să‑mi ascund chipul cicatrizat. Părul meu este împletit la spate și strâns într‑un coc împodobit cu nestemate. Mantia mea neagră și lungă se unduiește în spatele meu și acoperă spatele calului.

Fața îmi este expusă privirilor.

Vreau ca oamenii din Dumor să‑și poată vedea noua regină.

În sfârșit, în timp ce străbatem piața abandonată din fața unui templu, îl găsesc pe cel pe care‑l căutam, pe Magiano, care ne părăsise, pe mine și restul trupelor mele kenettrane, chiar după ce intraserăm în orașul Tarannen, fără îndoială, pentru a pleca în căutarea comorilor ascunse în casele abandonate de fugari. E un obicei pe care l‑a căpătat imediat după ce am devenit regină, de când mi‑am abătut pentru prima dată atenția asupra statelor și popoarelor din jurul Kenettrei.

Când ne apropiem, își îndeamnă calul prin piațeta goală și încetinește, mergând domol la trap, când ajunge lângă mine.

Sergio îi aruncă, agasat, o privire, dar nu‑i spune nimic. Magiano îi face cu ochiul.

Haosul de cozi lungi și l‑a legat în creștet, astăzi, iar veșmintele obișnuite și le‑a înlocuit c‑o‑nvălmășeală de haine mai sălbatică decât orice menajerie, completând totul cu o mantie grea și o platoșă de aur decorată și presărată cu nenumărate nestemate.

Cineva lipsit de experiență ar putea presupune, la o primă privire, că el este conducătorul oștirii.

Pupilele îi sunt alungite, iar, sub soarele amiezii, pe chip i se citesc doar toropeala și lenea. Pe spate îi atârnă mai multe instrumente muzicale, ale căror curele îi brăzdează pieptul, iar în coburi îi zornăie pungi grele, pline cu galbeni.

 – Arătați cu toții magnific în dimineața asta! le strigă, vesel, inchizitorilor mei.

Soldații se mulțumesc să își plece frunțile. Cu toții știu că orice dovadă de lipsă de respect arătată lui Magiano le‑ar aduce, iute, moartea de mâna mea.

Ridic o sprânceană, să‑i arăt că‑s mirată.

 – Ai pornit la vânătoare de comori? îl întreb.

Încuviințează, voios.

 – Mi‑a luat o dimineață‑ntreagă să scotocesc un singur cartier al orașului, îmi răspunde, nonșalant.

Dus pe gânduri, își lasă degetele să îi plutească parcă deasupra corzilor unei lăute care îi atârnă la piept. Chiar și gestul acesta atât de mic pare să facă să răsune un acord perfect.

 – Ar trebui să rămânem aici câteva săptămâni, să pot aduna toate obiectele de valoare lăsate în urmă, continuă. Uită‑te numai! Nu‑i așa că n‑ai mai văzut niciodată în Merroutas ceva atât de fin lucrat?

Își îndeamnă calul mai aproape de mine. Acum văd, învelite într‑o cârpă prinsă la oblâncul șeii lui, buchete de plante: trifoi galben, margarete albastre și o tulpină sfrijită de rădăcină‑neagră. Recunosc imediat buruienile de leac și îmi înăbuș un zâmbet. Fără să spun o vorbă, îmi dezleg plosca din cobur și i‑o întind lui Magiano, încercând să nu fiu văzută de ceilalți. Doar Sergio bagă de seamă, însă el își ferește privirea și trage o dușcă din propria ploscă. Fostul mercenar se plânge de sete de săptămâni întregi.

 – Ai dormit prost noaptea trecută, murmură Magiano, în timp ce zdrobește plantele și mi le amestecă în apă.

De dimineață, am avut grijă să țes o iluzie peste cearcănele adânci de sub ochii mei. Dar Magiano își dă întotdeauna seama când am coșmaruri.

 – Voi dormi mai bine la noapte, după ce‑o să beau asta, spun și arăt spre licoarea pe care mi‑o pregătește.

 – Am găsit rădăcină‑neagră, mă informează, întinzându‑mi plosca. Crește ca o buruiană aici, în Dumor. Ar trebui să mai iei
o dușcă și diseară, dacă vrei să… să le ții la distanță.

Vocile din mintea mea! Despre ele vorbește. Acum, le aud mereu. Șușoteala lor este ca un nor din zgomote în urechile mele, întotdeauna prezent, fără să tacă vreodată. Șușotesc când mă trezesc dimineața și când mă duc la culcare. Uneori, vorbesc fără noimă. Alteori, îmi spun povești violente. În clipa asta, își bat joc de mine.

Cât de amabil e! mă șicanează, când Magiano își îndepărtează puțin calul și ciupește iar corzile lăutei. Știi că nouă nu ne place foarte mult de el, nu‑i așa? Mereu încearcă să ne țină departe de tine. Dar tu nu vrei ca noi să plecăm, Adelina, nu? Suntem parte din tine, rodul minții tale. Și de ce‑ar iubi‑o pe una ca tine un băiat atât de amabil, ă? Nu vezi? Încearcă să te schimbe! Exact ca sora ta, Violetta. Îți mai aduci măcar aminte de ea?

Scrâșnesc și iau o înghițitură din băutura întăritoare. Ierburile sunt amare, însă accept, recunoscătoare, gustul. Astăzi ar trebui să joc rolul reginei invadatoare. Așa că nu pot îngădui ca iluziile să îmi scape de sub control în fața noilor mei supuși. Simt pe dată că ierburile de leac își fac efectul: vocile se aud înfundat de‑acum, de parcă le‑ar fi tras cineva înapoi, iar restul lumii își recapătă contururile clare.

Steaua De La Miezul Noptii


Cartea Steaua de la Miezul Nopții poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,1 rating based on 31.528 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786067936186
Goodreads: 51079533

Author(s):Publisher:
Published: //

There was once a time when darkness shrouded the world, and the darkness had a queen.

Adelina Amouteru is done suffering. She’s turned her back on those who have betrayed her and achieved the ultimate revenge: victory. Her reign as the White Wolf has been a triumphant one, but with each conquest her cruelty only grows. The darkness within her has begun to spiral out of control, threatening to destroy all she’s gained.

When a new danger appears, Adelina’s forced to revisit old wounds, putting not only herself at risk, but every Elite. In order to preserve her empire, Adelina and her Roses must join the Daggers on a perilous quest—though this uneasy alliance may prove to be the real danger.
 


Fragmentul zilei – 23 mai 2020: Steaua de la Miezul Nopții – Marie Lu

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.