"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
„CARNAVALUL CLARULUI DE LUNĂ” RMS Etruria Liverpool, Anglia 1 ianuarie 1889 După‑amiaza primei zile a noului an la bordul navei Etruria a început ca un basm, ceea ce era primul indiciu că un coșmar se ascundea undeva, la orizont, așteptând, așa cum fac toți răufăcătorii, momentul propice pentru a da lovitura fatală. Pe … Citește mai mult
Cu un an în urmă, sora mea, Violetta, ar fi călărit alături de mine. Astăzi, sunt însoțită doar de Sergio și de inchizitorii mei. Care alcătuiesc aceeași armată de soldați nemilostivi înveșmântați în alb, pe care toată Kenettra o cunoaște atât de bine, doar că, firește, acum mă slujesc pe mine. Când mă uit la … Citește mai mult
Nu mai avem timp, dragostea mea. Hai să încheiem cu începutul lumii, ce zici? Da. Așa o să facem. Deși e ciudat. Amintirile mele sunt ca niște insecte conservate în chihlimbar. Arareori sunt intacte aceste vieți încremenite, de mult pierdute. De obicei există doar un picior, solzii unei aripi, o bucată din toracele inferior… un … Citește mai mult
Era sânge pe podiumul din Sala Consiliului, sânge pe scări, sânge pe pereți și pe podea și pe bucățile rupte din Sabia Mortală. Mai târziu, Emma își va aminti de toate acestea ca de un soi de ceață roșie. În minte îi revenea mereu un fragment dintr-o poezie, ceva legat de cum nu îți poți … Citește mai mult
Bâzâitul muștelor și țipetele supraviețuitorilor luaseră de mult locul răsunătoarelor tobe de război. Trupurile lipsite de viață ale oamenilor și ale creaturilor Fae, împrăștiate pe câmpul de luptă, erau separate, pe alocuri, doar de aripile frânte, care se înălțau spre cerul cenușiu sau de hoitul vreunui cal. În ciuda norilor grei, mirosul avea să devină … Citește mai mult
Plafonierele erau aprinse. De-a lungul pereților se întindeau lungi canapele de catifea roșie, mâncate de molii. Zidurile erau împodobite cu panoplii, alternând cu oglinzi în rame aurite și picturi sportive. Odaia de scrimă era singura odaie a Jokey-Clubului în care mirosul de tutun era atenuat și vocabularul cartoforicesc absent. De altminteri, era odaia cea mai … Citește mai mult
Tulpinile de bambus se înălțau sus deasupra lui Meilin, ascundeau soarele și umbreau răscrucea de cărări înguste de dedesubt. Meilin se opri și privi cu exasperare încă o bifurcație de drumuri a Marelui Labirint de Bambus. Încă o decizie de luat. Nu dorea să recunoască, nici măcar în sinea ei, că o luase pe un … Citește mai mult
Kallik văzu cum ochii acestuia se îndreaptă către Taqqiq și înțelese că adevăratul motiv era că Toklo nu dorea ca fratele ei să afle că Ujurak își poate schimba înfățișarea… cel puțin, deocamdată. Kallik oftă. Nu avea de ce să obiecteze – Taqqiq nu făcuse nimic pentru a-i câștiga încrederea lui Toklo, mai ales după … Citește mai mult