"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
O geană de lumină aurie mărginea orizontul spre răsărit, aducând în savană primele raze și dezvăluind coroanele plate ale acaciilor, răspândite ici și colo printre ierburile înalte. O altă zi frumoasă, își spuse Trăncănitor, pasărea ciugulitoare de larve, un alt mic dejun delicios. După care se întinse, se ciuguli sub o aripă, apoi își înfipse … Citește mai mult
Labele lui Toklo azvârleau zăpadă în urmă, în timp ce el alerga, cu țurțuri de gheață prinși de blana de pe burtă. Putea să-și simtă bătăile inimii, iar răsuflarea i se transformase într-o serie de gâfâieli fierbinți. Privind peste umăr, Toklo a zărit-o pe Kallik venind în urma sa. O lumină sălbatică îi strălucea în … Citește mai mult
Norii sfâșiați în fuioare alburii învăluiau stelele. Crengile înalte păreau că zgârie cerul întunecat, scuturându-și frunzele deasupra poienii umbrite. Vântul șuiera a pustiu prin luminiș, în vreme ce pe marginile acestuia, tufișurile se unduiau și foșneau de parcă s-ar fi strecurat niște lupi printre ele. În mijlocul poienii, o pisică bătrână și-a încordat umerii în … Citește mai mult
Apa se revărsa peste buza stâncii, conturând un arc și rostogolindu-se zgomotos în prăpastie. Foarte departe, jos, spumega și se transforma într-un iaz. Razele soarelui aflat la apus creau o puzderie de curcubeie captive în stropi. Trei pisici ședeau pe marginea râului, în amonte de cascadă, și priveau cum se apropia o a patra pisică, … Citește mai mult
Vântul sufla cu putere peste ținutul mlăștinos și pustiu, aducând cu el rafale de ploaie. Iarba aspră mustea de apă, iar râul își ieșise din matcă, formând un iaz întins, pe suprafața căruia stropii de ploaie căzuți se preschimbau în bulbuci. La marginea iazului stătea ghemuită o bătrână femelă-viezure; părea nepăsătoare față de vântul și … Citește mai mult
Kallik văzu cum ochii acestuia se îndreaptă către Taqqiq și înțelese că adevăratul motiv era că Toklo nu dorea ca fratele ei să afle că Ujurak își poate schimba înfățișarea… cel puțin, deocamdată. Kallik oftă. Nu avea de ce să obiecteze – Taqqiq nu făcuse nimic pentru a-i câștiga încrederea lui Toklo, mai ales după … Citește mai mult
Norocel rămase stană de piatră. Picioarele însă îi tremurau. Peste câini se lăsă tăcerea… Fața lui Alfa – lată și turtită, de lup – era de nepătruns. Se cocoță pe stânca lui, care străjuia acum ambele Haite. Pe iarbă, lângă el, se afla Dulce, frumoasa și agila cățea, care se uita la Norocel. Acesta abia … Citește mai mult
Dând mânios din coadă, a înșfăcat porumbelul, întrebându-se dacă nu era mai bine să-l care el în tabără pentru Labă de Nor. Un războinic trebuie să fie responsabil de propria pradă, a decis el, aruncând porumbelul într-un smoc de iarbă și culcând micile tulpini verzi, pentru a acoperi pasărea grăsună; i-ar fi plăcut să fie … Citește mai mult
„Războinicii se desprinseră de îndată de adversari și, scuipând și mârâind, se îndreptară cu spatele spre Coadă Roșie. O clipă, pisicile Clanului Râului priviră nedumerite. Să fi câștigat atât de ușor bătălia? Inimă de Stejar scoase un strigăt victorios. De cum îl auziră, războinicii Clanului Râului ridicară glasurile alături de cel al secundului lor, miorlăindu-și … Citește mai mult