"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei -23 septembrie 2019: Măreț vom arde. Saga Cuceritorului. Partea III – Kiersten White

Lada Dracul își croise drum prin sânge și oase ca să obțină castelul.

Asta nu însemna că voia să petreacă timp în el. Era o ușurare să scape din capitală. Înțelegea necesitatea unui sediu al puterii, dar ura faptul că acesta era Târgoviștea. Nu putuse să doarmă în odăile acelea de piatră, goale și totuși înțesate cu fantomele tuturor prinților dinaintea ei.

Cum avea încă prea mult de mers până la Nicolae, Lada plănui să‑și așeze tabăra pentru noapte. Singurătatea era din ce în ce mai prețioasă – și totuși încă o resursă căreia îi simțea crunt lipsa. Dar un sătuc, ferit de drumul înghețat, o atrăgea. În timpul uneia din ultimele veri înainte ca ea și Radu să fie dați la schimb otomanilor, călătoriseră pe același drum cu tatăl lor. Fusese una dintre cele mai fericite perioade din viața ei. Chiar dacă acum era iarnă, nostalgia și melancolia o încetiniră până ce hotărî să se oprească.

Rămase câteva minute geroase în afara satului, pentru a se schimba în haine mai comune decât alegerea ei obișnuită, pantaloni și tunici negre. Acestea atrăgeau suficient de mult atenția, încât risca să fie recunoscută. Își puse fuste și o bluză, dar cu o cămașă de zale pe dedesubt. Întotdeauna asta. Pentru ochiul neantrenat, nu exista nimic care să indice că era un prinț.

Găsi adăpost într‑un bordei de piatră. Pentru că aici nu era suficient teren arabil cu care să‑și bată capul boierii, țăranii aveau voie să dețină mici petice de pământ. Nu suficient cât să prospere, dar suficient cât să supraviețuiască. De îndată ce monedele trecură dintr‑o mână în alta, o femeie mai în vârstă o așeză pe Lada lângă foc, cu o bucată de pâine și un blid cu tocană. Femeia avea o fată, o copiliță ce purta haine prea mari și foarte peticite.

Aveau și o pisică, iar aceasta, în ciuda indiferenței desăvârșite a Ladei față de ea, insista să se frece de piciorul ei și să toarcă. Fetița se așeză cam la fel de aproape.

– O cheamă Prinț, zise fata, aplecându‑se să scarpine urechile pisicii.

– Ciudat nume pentru o mâță, ridică Lada o sprânceană.

Fata rânji, arătându‑și dantura cu toate golurile vârstei de copil:

– Dar acum prinții pot fi și fete.

 – Ah, da, se strădui Lada să nu zâmbească. Spune‑mi, ce părere ai despre noul nostru prinț?

 – N‑am văzut‑o niciodată. Dar vreau s‑o văd! Cred că‑i cea mai drăguță fată din lume!

Lada pufni deodată cu mama fetei. Femeia se așeză pe un scaun în fața Ladei.

 – Am auzit că nu arată cine știe ce, zise ea. Ce binecuvântare! Poate scapă de măritiș.

 – Da? Lada învârti în tocăniță. Nu crezi c‑ar trebui să se mărite?

Femeia se aplecă în față, atentă.

 – Ai venit aici singură. O femeie? Să călătorească de capul ei? Așa ceva ar fi fost imposibil acum un an. La ultima recoltă ne‑am putut duce roadele la Târgoviște fără să plătim dări hoților la fiecare mie de prăjini de‑a lungul drumului. Am făcut de două ori mai mulți bani decât am făcut vreodată. Iar soră‑mea nu mai trebuie să‑i învețe pe băieții ei să facă pe proștii ca să nu fie luați în blestematele de trupe de ieniceri ale sultanului.

Lada dădu din cap, de parcă ezita să se arate de acord.

– Dar prințul i‑a omorât pe toți boierii ăia. Am auzit că‑i coruptă.

Femeia pufni, dând din mână:

– Ce‑au făcut boierii pentru noi, vreodată? A avut motivele ei. Am auzit… Se aplecă în față atât de repede și cu atâta avânt, încât își vărsă pe jumătate tocana, fără să observe. Am auzit că dă pământ oricui. Poți să‑ți închipui una ca asta? Fără nume de familie, fără viță boierească. Dă ălora care merită. Așa că sper să nu se mărite niciodată. Sper s‑ajungă suta de ani, să sufle foc și să le bea sângele vrăjmașilor noștri.

Fetița înhăță pisica și și‑o așeză în poală.

– Ai auzit povestea pocalului de aur? întrebă ea, cu ochii strălucitori.

– Spune‑mi‑o, zâmbi Lada.

Și astfel Lada auzi povești noi despre sine, de la oamenii ei. Erau exagerate și lungite, dar erau bazate pe lucruri pe care chiar le făcuse. Felurile în care îmbunătățise țara ei pentru poporul ei.

În noaptea aceea, Lada dormi bine.

Maret Vom Arde


Cartea Măreț vom arde. Saga Cuceritorului. Partea III poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune – ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,4 rating based on 7.813 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786067936193
Goodreads: 47805839

Author(s): Publisher: Leda Edge
Published: //2019

CINE VA TRĂI? CINE VA MURI? ȘI CINE VA DOMNI TRIUMFĂTOR?

UNELE IUBIRI VINDECĂ

Chinuit de faptul că nu știe ce s-a ales de Nazira și de Ciprian, Radu e chemat înapoi în noua capitală. Mehmed clădește un imperiu, devenind sultanul de care are nevoie poporul său. Ca împărat, Mehmed e mai puternic ca niciodată… dar îngrozitor de singur. Oare asta înseamnă că Radu va putea în sfârșit să aibă ceva mai mult cu Mehmed?

UNELE IUBIRI DISTRUG

Domnia Ladei de dreptate absolută a creat o Valahie lipsită de crime. Însă Lada nu va avea liniște până ce lumea nu va afla că hotarele țării ei sunt inviolabile. Astfel că atunci când se hotărăște să-i trimită lui Mehmed cadavrele solilor lui de pace, sultanul și Radu nu au de ales – trebuie să-i declare război fetei prinț, care a devenit cu adevărat un dragon. Dacă Ladei îi este îngăduit să continue, doar moartea va triumfa.

UNELE IUBIRI NU SFÂRȘESC NICIODATĂ

Numai distrugând tot ce-a fost înainte – inclusiv relațiile sale – va putea Lada cu adevărat să-i clădească țara pe care și-o dorește. Radu se teme că ei subestimează voința de neclintit a surorii lui, însă Mehmed continuă să o iubească. Și o înțelege. Ea trebuie să piardă în fața lui, astfel încât să o poată feri de primejdii. E singura cale… nu-i așa?

REVENDICĂ TRONUL! CERE COROANA! CONDU LUMEA!
 

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: