"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 27 mai 2020: Bravelands. Eroii savanei Vol.1: O haită dezbinată – Eric Hunter

Pui Ager s-a năpustit asupra umbrei de vultur, însă aceasta s-a îndepărtat prea repede ca s-o poată urmări. Gâfâind ca după un mare efort, a pornit mândru către restul haitei. Imediat am gonit pasărea aia de pe teritoriul nostru, s-a gândit el, satisfăcut. Niciun hoitar nu se va apropia de Haita Semeață cât timp sunt eu aici!

Haita avea nevoie ca el s-o apere, se gândea Pui Ager în timp ce înainta cu pași rapizi, dând târcoale familiei lui, mândru. În clipa aceea erau cu toții pe jumătate adormiți, moțăind sau trândăvind în umbra arborilor de acacia. Cel mai energic lucru pe care îl făceau ceilalți lei era să își ridice capetele ca să-și spele perechea sau propriile labe. Nu păreau să aibă nici cea mai vagă idee de pericolul de care tocmai îi scăpase Pui Ager.

Oi fi având eu doar câteva luni, dar tatăl meu este cel mai puternic și mai curajos leu din Ținuturile Neînfricaților. Iar eu o să îi semăn!

 – Pui Ager!

Vocea blândă, dar în același timp autoritară, l-a readus cu picioarele pe pământ din visele sale de glorie. S-a oprit brusc, întorcându-se și ciulind urechile către leoaica ce se apleca deasupra lui.  – Mamă, a spus el, mutându-și greutatea de pe o labă pe alta, fâstâcit.

 – De ce strigi după vulturi? l-a mustrat Ageră cu afecțiune, lingându-i urechile. Nu sunt altceva decât gunoieri.  Haide, tu și sora ta vă puteți juca mai târziu. Acum ar trebui să exersați mișcările de vânătoare. Și dacă vreți să prindeți ceva, ați face bine să fiți cu ochii pe pradă, nu la cer!

 – Îmi pare rău, mamă.

Vinovat, a pornit în urma ei, lăsând-o să-l conducă prin iarba uscată, coada ei fluturându-i în fața ochilor. Curând, pământul a început să se înalțe, Pui Ager fiind nevoit să alerge ca să țină pasul cu ea. Ierburile îi gâdilau nasul, iar el se concentra atât de tare să nu strănute, încât aproape s-a izbit de spinarea mamei sale când aceasta s-a ghemuit la pământ.

 – Pardon, a mormăit el.

Curaj i-a aruncat o privire fioroasă. Sora lui mai mare era ghemuită puțin mai la stânga mamei lui, complet absorbită de antrenamentul de vânătoare. Corpul ei suplu era lipit de pământ, cu mușchii încordați. Observând cum aceasta își întindea cu atenție câte o labă, pășind cu cea mai mare grijă, Pui Ager a încercat să o copieze, deși, fiind mult mai mic, era greu să țină pasul. Un pas furișat, apoi doi. Apoi încă unul.

Sunt foarte silențios, întocmai cum este Curaj. Voi fi un vânător excelent! S-a strecurat pe lângă mama lui, care rămăsese nemișcată.

 – Acolo, Pui Ager, a murmurat ea. Vezi vizuinile?

Acum le vedea. În fața celor trei lei, pământul se înălța și mai mult, transformându-se într-o movilă nisipoasă presărată cu găuri mici, întunecate. În timp ce Pui Ager privea, un nas mic și o pereche de mustăți s-au ițit afară, adulmecând aerul. Suricatul a ieșit complet la iveală, s-a ridicat pe labele din spate și s-a uitat împrejur. Satisfăcut, a scos limba mică și roz și a început să-și curețe blana de pe piept, în timp ce alți suricați s-au ivit în spatele lui. Prinzând încredere, aceștia au început să se îndepărteze de vizuină.

 – Cu grijă, a șoptit Ageră. Sunt foarte rapizi. Acum!

Pui Ager a țâșnit înainte, labele lui mici săltând deasupra pământului. Dar tot nu era destul de rapid ca să o întreacă pe Curaj, care se afla deja cu mult înaintea lui. O tresărire de dezamăgire i-a zdrobit entuziasmul și, dintr-odată, i-a devenit nespus de greu să alerge cu viteză, însă a continuat să fugă hotărât în urma surorii sale.

Suricații, speriați, o luaseră deja înapoi spre vizuini; cozile scurte și îndesate tresăltau câteva clipe, apoi dispăreau. Liderul lor, holbându-se cu ochi rotunzi și negri la leii ce se apropiau, a fost ultimul care s-a răsucit și a țâșnit la adăpost. Fălcile lui Curaj s-au repezit la coada lui, ratând de aproape.

 – Ceruri și pietre! a ocărât leoaica tânără, oprindu-se într-un nor de praf, și și-a scuturat capul, furioasă, lingându-și fălcile. Aproape că îl prinsesem!

Un hohot de râs răsunător l-a făcut pe Pui Ager să se întoarcă. Tatăl lui, Semeț, se oprise în apropiere și îi privea. Pui Ager nu s-a putut abține să nu simtă obișnuitul fior de admirație și încântare. Cu coama neagră și impunătoare, cu blana aurie, lucioasă, strălucind în soare, Semeț ar fi fost teribil de intimidant dacă Pui Ager nu l-ar fi cunoscut și nu l-ar fi iubit atât de mult. Ageră s-a ridicat pe labe și l-a  întâmpinat cu afecțiune, frecându-și capul de gâtul lui.

 – A fost o încercare bună, Curaj! și-a consolat Semeț fiica. E adevărat ce a spus Ageră: suricații sunt extrem de greu de prins. Ai fost foarte aproape, într-o zi vei fi un vânător la fel de iscusit ca mama ta, a adăugat el, îngropându-și nasul în blana lui Ageră și lingând-o pe gât.

 – Eu nu am fost deloc aproape, a bombănit Pui Ager. Nu o să fiu niciodată la fel de rapid cum este Curaj!

 – Ba vei fi, l-a liniștit Semeț. Nu uita că ea este cu un an mai mare decât tine, fiul meu. Tu crești și devii mai agil pe zi ce trece. Fii răbdător!

S-a apropiat, aplecându-se astfel încât botul lui mare, maroniu, l-a atins pe cel al lui Pui Ager.

 – Ăsta e și secretul statului la pândă. Învață să ai răbdare și într-o bună zi vei fi un vânător cu adevărat bun.

 – Sper să fie așa, a îngânat Pui Ager.

Semeț l-a împuns ușor cu botul.

 – Nu te îndoi de tine, fiul meu! Vei fi un leu măreț și cel mai bun soi de căpetenie: un lider care își menține haita în siguranță și bunăstare, dar care inspiră frică și în inima celui mai de temut adversar!

Asta chiar sună bine! Simțindu-se deja înveselit, Pui Ager a încuviințat din cap. Semeț l-a prins afectuos de blana zbârlită de pe creștet, pentru o clipă, apoi s-a apropiat de Curaj.

Pui Ager l-a urmărit cu un sentiment de mândrie. Bineînțeles că are dreptate, tatăl meu știe totul! O să fiu un mare vânător, chiar o să fiu! Și o căpetenie curajoasăși puternică…

O mișcare abia perceptibilă i-a atras atenția, o umbră care fremăta chiar în calea tatălui său.

Un scorpion!

Fără să mai stea pe gânduri, Pui Ager a sărit, rostogolindu-se printre labele tatălui lui și aproape împiedicându-l. A reușit să se oprească chiar în fața lui Semeț, mârâind la micul scorpion de culoarea nisipului. Acesta s-a oprit, și-a răsucit coada și și-a ridicat cleștii amenințător.

Bravelands


Cartea Bravelands. Eroii savanei Vol.1: O haită dezbinată poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

0,0 rating

ISBN-10:
ISBN-13: 9786067960778
Goodreads: 54014697

Author(s): Publisher: Editura: Galaxia Copiilor
Published: //2020

Primul episod dintr-o poveste sălbatică și fascinantă

Iubitorii romanelor semnate de Erin Hunter sunt invitați să descopere o nouă serie Fantasy. Acțiunea se desfășoară sub cerul de un albastru nemărginit al Ținuturilor Neînfricaților.

Câmpii magnifice care pare că se întind la nesfârșit. Orizontul ca o linie de lumină strălucitoare. Turme de animale care mișună pretutindeni, urmând căi bătute de generații fără număr. Așa arată Ținuturile Neînfricaților din perspectiva unei vulturoaice care plutește pe cerul senin. Până când Călătoare pe Adiere observă ceva neobișnuit în zborul ei: „Un pui de leu, cu un răget care face să tremure văzduhul. Nici măcar răgetul unui leu matur n-ar putea ajunge în înălțimile văzduhului, ca să nu mai vorbim de cel al unui pui! Aici e ceva ce trebuie descoperit. Asta e o viziune, o prevestire!”.

Micile haite și marile turme își trăiesc victoriile și înfrângerile în fermecătoarea nemărginire a Ținuturilor Neînfricaților. De generații întregi, animalele au respectat o regulă crucială: au ucis doar pentru supraviețuire. Însă o trădare cutremurătoare distruge pacea. Viața din savană este tulburată de lupte pentru putere, comploturi, minciuni și prevestiri sumbre.

Soarta echilibrului fragil dintre prădători și pradă va ajunge în labele unor eroi neobișnuiți.
Viteaz, un leu care a fost izgonit din haita sa.
Cer, un elefant care poate citi oasele animalelor ce au pierit.
Ghimpe, un babuin care își sfidează destinul.
Oare vor reuși Viteaz, Cer și Ghimpe să găsească puterea și înțelepciunea necesare pentru a restabili pacea în savană?

„Personaje complexe, o intrigă captivantă, o lume bogată în mitologie și un decor de o frumusețe care taie răsuflarea cititorului. O poveste sălbatică și fascinantă!” – Kirkus Reviews
 


Fragmentul zilei – 27 mai 2020: Bravelands. Eroii savanei Vol.1: O haită dezbinată – Eric Hunter

«
»

Spune-ți părerea:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat: