"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 29 decembrie 2017: Morți cu toții – Charlaine Harris

Quinn a inspirat adânc, iar zâmbetul lui a luminat camera. Dar în clipa următoare, în ochi i-a apărut privirea aceea concentrată pe care o au bărbații când se gândesc explicit la sex. Și atunci, dintr-odată, Quinn se ridică în picioare și mă strânse în brațe atât de tare de parcă am fi fost legați unul de altul cu niște sfori.

Gura lui a găsit-o pe a mea și ne-am întors unde rămăseserăm cu sărutatul. Gura lui era pricepută și limba foarte caldă. Mâinile lui au început să-mi examineze topografia. În jos pe coloană, până la linia șoldurilor, în sus până la umeri, ca să-mi cuprindă fața pentru o clipă, în jos, pe după gât, ca să mă tachineze fin cu degetele. Apoi acele degete mi-au găsit sânii și, după o secundă, mi-au tras maioul din pantaloni și au început să exploreze teritorii pe care până atunci doar le vizitase în trecere. Îi plăcea ce descoperea, dacă „Mmmmm” era o mărturie a plăcerii. Mie îmi spunea foarte multe.

– Vreau să te văd, îmi spuse. Vreau să te văd toată. Nu mai făcusem dragoste în timpul zilei până acum. Părea incitant de păcătos să te lupți cu nasturii înainte să apună soarele și eram atât de recunoscătoare că-mi pusesem un sutien alb de dantelă, superdrăguț, și chiloței minusculi. Când mă îmbrac frumos, îmi place să o fac până la ultimele detalii.

– Oh, spuse când văzu sutienul, care contrasta frumos cu bronzul meu puternic. Oh, Doamne.

Nu erau cuvintele, ci expresia admirației adânci, îmi scosesem deja pantofii. Din fericire, în dimineața aia renunțasem la niște colanți până la genunchi, practici, dar complet neatrăgători, și acum nu purtam nimic. Quinn se simțea bine adulmecându-mi gâtul și sărutându-mă în jos, până la sutien, în timp ce eu mă chinuiam să-i desfac cureaua, dar nu prea reușeam, pentru că el se apleca în timp ce eu încercam să mă descurc cu catarama rigidă.

– Scoate-ți bluza, am spus, și vocea mea sună la fel de nerăbdătoare ca a lui. Eu n-am bluză, nici tu n-ar trebui să ai.

– Bine, spuse, și imediat bluza dispăru. Quinn n-avea păr pe piept, cum probabil că v-ați aștepta, în schimb e plin de mușchi și în momentul acela pielea lui măslinie era bronzată. Sfârcurile erau surprinzător de închise la culoare și (nu atât de surprinzător) foarte tari. O, Doamne – chiar la nivelul ochilor mei. A început să-și desfacă afurisita de curea, în timp ce eu am pornit să explorez un sfârc cu gura și pe celălalt cu mâna. Întregul corp al lui Quinn a tresărit și s-a oprit din ceea ce făcea. Și-a trecut degetele prin părul meu și mi-a tras capul înspre el și a oftat, deși s-a auzit mai mult ca un mârâit, vibrând în tot corpul. Mi-am dus mâna liberă către pantalonii lui și a început să se ocupe din nou de curea, dar distrat și nu foarte atent.

– Să mergem în dormitor, am spus, dar nu a sunat ca o sugestie calmă și chibzuită, ci mai degrabă ca o poruncă aspră.

M-a luat pe sus și eu mi-am pus brațele în jurul gâtului lui și l-am sărutat din nou pe gura aia frumoasă.

– Nu-i corect, a mârâit, eu am mâinile ocupate.

– În pat, am spus și m-a lăsat pe pat și apoi pur și simplu a căzut peste mine.

– Hainele, i-am reamintit, dar n-a răspuns pentru că avea gura plină cu dantelă albă și un sân. O, am spus. Și cred c-am mai spus „O” de câteva ori și, la fel, „Da”.

Un gând brusc m-a smuls din savurarea momentului.

– Quinn, ai… Știi tu…

Eu nu avusesem nevoie de așa ceva până atunci pentru că vampirii nu pot lăsa o fată însărcinată și nici să-i transmită vreo boală.

– De ce crezi că încă mai am pantalonii pe mine? Spuse, scoțând un pachet mic din buzunarul de la spate.

De data asta zâmbetul era mai sălbatic.

– Ce bine, am spus din inimă.

M-aș fi aruncat pe geam dacă ar fi trebuit să renunț.

– Și acum poți să-ți scoți și pantalonii.

Îl mai văzusem pe Quinn dezbrăcat, dar în împrejurări tensionate – în mijlocul unei mlaștini, în ploaie, în timp ce eram urmăriți de vârcolaci-lupi. Quinn s-a așezat pe marginea patului și și-a scos pantofii și șosetele, încet, ca să-l pot urmări. A ieșit din pantaloni, lăsând să se vadă o pereche de boxeri, care sufereau și ei de un anumit tip de tensiune. Cu o mișcare rapidă i-a scos și pe aceștia. Avea un fund ferm și musculos, iar linia de la șold până la coapsă te făcea să-ți lase gura apă. Avea cicatrice albe și fine, peste tot, dar asta nu-i făcea corpul mai puțin puternic. Stăteam în genunchi pe pat și-l admiram și el spuse:

– Acum e rândul tău.

Mi-am desfăcut sutienul și l-am scos. El a gemut:

– Dumnezeule. Sunt cel mai norocos om din lume.

După o pauză, spuse:

– Și restul.

M-am așezat pe pat și mi-am scos chestiuțele dantelate.

– E ca și când aș sta în fața unei mese îmbelșugate, zise. Nu știu de unde să încep.

Mi-am atins sânii.

– Felul întâi, am sugerat.

Am descoperit că limba lui Quinn era un pic mai aspră decât a unui bărbat obișnuit. Aveam răsuflarea întretăiată și scoteam sunete incoerente, în timp ce el se muta de la sânul drept la cel stâng, încercând să se decidă care îi plăcea mai mult. N-a putut să se hotărască imediat, ceea ce nu m-a deranjat deloc. Pe când el alesese sânul drept, începusem să mă împing în el și să scot sunete care nu puteau fi altfel decât disperate.

 

Morti Cu Totii
 


Cartea Morți cu toții poate fi achiziționată de la:

 

«
»
%d blogeri au apreciat: