Fragmentul zilei – 29 decembrie 2020: Jurnalul unui om norocos – Mircea M. Ionescu

. I .

R E C U P E R Ă R I DIN ȘOAPTE DE MEMORIE

Am împlinit 13 ani furați Morții!

Cele Trei Vieți ale lui MMI!

8 martie 2007

…La ora când aștern aceste file de amintiri, Atunci, acum 13 ani, eram la Reanimare! Suportasem o primă operație de cancer la prostată prin criogenie! Credeam că Totul s-a rezolvat!

…Astăzi, 8 Martie 2020, am în buzunar trimiterile spre o nouă scintigramă și alte patru RMN-uri!

…Astăzi, 8 Martie 2020, am trimis ultimele rânduri la Editură! Volumul „DALLAS 2020” (5 noi piese de teatru) a intrat în tipografie!

…Habar n-am ce este acela, Cancerul! Ce fericiți, cât de bogați mi-au fost cei 13 ani după Operație!

***

…9 martie 2019. Rânduri pentru „Jurnalul unui Om norocos”… Revăd, prin memorie, ceasul acela, care întâmplător era negru, pe peretele alb din fața mea, când eram răstignit pe masa de operație ce arăta ca o cruce orizontală. Era ora 10:12, dimineața, acum 12 ani, acolo, în clinica particulară de lângă stadionul Dinamo (ce ironie a sorții pentru un comentator sportiv!)… După aceea, conectat la fire, aparate, cu un ac pătrunzând adânc în mâna stângă, să mă anestezieze total, am dispărut din viață. M-am trezit după cinci ceasuri, pe o targă hidraulică, tremurând de frig, cu pântecele arzându-mi, în drum spre reanimare. „Gata, ai scăpat de cancer!”, a venit vocea lui Carmen, ca de înger deasupra mea, era o nouă naștere. Eminentul Profesor Mihai Lucan și echipa lui de specialiști venită de la Cluj mă scăpaseră de un coșmar născut, întâmplător, când mi-era lumea mai dragă și viața mai fericită: cancer la prostată!… Niciun simptom, nicio durere, niciun medic care să mă întrebe cum stau cu PSA-ul, noțiune extraterestră pentru mine la 61 de ani!?! Noroc cu necunoscutul doctor Nicolau, de la o clinică particulară din preajma Pieții Victoria, el m-a întrebat de PSA, când m-am dus de bună voie, ca la fiecare început de an, să-mi fac analizele clasice de sânge. Nu era medicul Nicolau, azi eram oale și ulcele… PSA-ul meu ajunsese exploziv la 10,6!!! Cel normal, la vârsta mea, 3,5-4!… A urmat cea mai rapidă și cumplită cursă contracronometru din viața mea, mereu legat de un pai de Speranță…

…Pe 31 ianuarie 2007, m-a lovit acest trăsnet negru ca moartea, pe 20 februarie, biopsia, ca o ghilotină, cancer-cancer, pe 1 martie, testrul – scintigramă, de era să-mi crape inima așteptând să aflu dacă pot fi operat, Dumnezeu m-a ținut în brațe și atunci, da, tumoarea nu ieșise din capsulă și puteam fi operat! Imediat, în acea zi de Mărțișor, am făcut un raliu de noapte la Cluj, la Profesorul Lucan, ca pe 9 martie să fiu convins că am scăpat de un blestem masculin…

…Pentru operație, am pendulat între Fundeni și echipa de sub Feleac, între brahotomie (sau cam așa ceva!) și criogenie. Am ales, pe riscul meu, așa m-a îndemnat, cred, Cel de Sus, ultima variantă, criogenia, înghețarea tumorii și apoi arderea ei. Nu m-a afectat deloc că eram al cincilea pacient român operat prin această metodă de ultimă generație…

…Nu mi-a fost o clipă frică. Experiența de taximetrist de noapte în jungla New York-ului, acel pistol pus la tâmplă și cuțitul în ceafă au transformat într-un om puternic moral trestia gânditoare care traversase Oceanul. Un singur gând ciudat m-a lovit o clipă, în noaptea din ajunul operației, internat, injectat, pregătit moral: „Doamne, voi mai fi eu, după operația asta?! Prețul ei nu va fi să-mi pierd minunea de familie?!”… Mai mereu intuiția nu m-a trădat! Acum, aș vrea să fi dat, atunci, greș… Am aruncat repede apă peste focul ăsta cumplit venit din metafizică… Operația, la București, a durat cinci (!) ore și „a fost foarte reușită!”, m-a liniștit Profesorul, atunci…

***

…Scăpase, însă, un micron de tumoră neînghețat, nears. Și a crescut ca Balaurul din poveste. PSA-ul tot creștea, ajungând la 6! Peste un an și opt luni, Profesorul a găsit „un iepure negru” alergând prin mine și m-a chemat urgent la Cluj să-l „împușcăm”. În noapte târzie, pe 7 noiembrie 2009! A doua operație parcă nici n-a fost…

***

…De atunci, lupt! La trei luni, uneori cu o scurtă pauză, analize și o injecție cu un ac cât mina de pix, care-mi blochează hormonii și mă face un timp legumă. Cinic, îmi spun: „Câți, oare, mai au șansa asta de a deveni legumă?!”… De a trăi Viața fie și din viteza a cincea în prima?!… Revin la Zoladexul meu salvator. Surplusul de hormoni alimentează celula canceroasă. Cam asta am înțeles eu, dramaturgul, din vorbele medicilor. Asta înseamnă pentru mine, fan al lui Dali, Zola… dex!

…De șapte ani, nu mai mănânc carne de porc sau de vită, nu mai beau răcoritoare acidulate, nici vorbă de energizante, otravă curată. Se poate trăi bine și așa!… Joia care vine fac din nou Zoladex-ul, durere și speranță în noua mea Viață!

***

…Marele scriitor rus Alexandr Soljenițin ne-a lăsat un remarcabil roman „Pavilionul canceroșilor”. L-am sorbit în două nopți, pe când nu eram de-al… Pavilionului. Un fantastic roman, mai mult politic… Anul trecut, plin de experiență naturalistă, am scris piesa Vieții mele „Monolog în doi cu moartea la ușă”, un veritabil Jurnal de canceros. Textul a câștigat Marele Premiu de monodramă la Gala Star, Bacău, și, conform regulamentului Concursului de dramaturgie și al promisiunilor, luna viitoare urma să merg la premiera piesei, pe scena moldavă. Trăiesc, însă, în România, unde promisiunile rar se prea respectă… Sau, cine știe, se așteaptă momentul să mă ridic în Ceruri, ca finalul „Monologului” meu să fie bătut în cuie, nu să tot continue… Uite, însă, că eu mă încăpățânez să Trăiesc! Încurajat de Bunul Dumnezeu…

…Am publicat Monodrama premiată, „Monolog în doi cu Moartea la ușă”. Am înmânat primul exemplar, cu autograf de recunoștință, distinsului oncolog Rodica Tudor, fără supravegherea căruia, de peste un deceniu, sunt sigur că acest volum nu ar fi apărut!… Peste trei luni, la control, Doamna Doctor mi-a făcut cel mai prețios compliment, solicitându-mi încă un exemplar al cărții. „Domnule Ionescu, am dat cartea să o citească trei dintre pacienții mei, care, după lectură, mi-au spus că a fost cel mai bun medicament pe care l-am recomandat! Vreau să dau la citit cartea asta rară și altora”!

***

…Sigur că va veni și ziua aceea Z! Mâine, săptămâna viitoare, la anul, peste… Numai că nu mă gândesc la „Finalul de partidă”, cum zice Beckett. Îmi fac cu precizie de robot analizele, iau medicamente de întreținere, suport Zoladexul-paradox, chin și iluzie, și-mi văd de ale mele. Cancerul nu  există pentru mine! Deși evadarea din el m-a costat enorm, căsătoria! M-am echilibrat în șapte-opt luni: decât singur în doi, mai bine singur-singur, chiar dacă sunt cu un picior în groapă (Noroc că mai am unul și o minte limpede, plină de vise.)… Eu nu sunt niciodată singur. Am scrisul, teatrul, fotbalul, fiecare zi trăită din plin, naveta la Giurgiu, iarna la Miami, premierele din fiecare săptămână, turneele, cronica dramatică „Amanta mea Thalia”, în fiecare zi de joi, în revista „Taifasuri”… Plus că, de un an și cinci luni, am primit și Certificatul de bunic, minunata Genevieve, acolo, în Florida mereu însorită… Nu, nu mă joc de-a „dublugânditul” și „nouvorba” lui Orwell din celebrul roman „1984”…

…Eu m-am operat întâia oară de cancer, Azi, adică în 9 Martie 2007, sunt optimist și nu mă gândesc la „acordul final”. Nu o să-mi fie niciodată milă de mine, asta m-ar ucide, chiar dacă, uneori, mai ales de Sărbători, două-trei minute (slăbiciunea umană!) scapă, așa, un crivăț prin suflet și mă simt totul o rană… Renasc, însă, repede, mai am, doar, de făcut atâtea, de trăit alte și alte bucurii, dar și tristeți, încât nu mai am timp să meditez, decât în ziua analizelor, la boala asta parșivă care s-ar fi insinuat de nu știu când în viața mea…

 

Jurnalul unui om norocos

 


Cartea Jurnalul unui om norocos poate fi cumpărată de la:

 

 

 

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.

 


Average Rating:

4,0 rating based on 1 rating (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786060293699
Goodreads: 56678358

Author(s):Publisher: Creator
Published: //2020

Spectacolul continuă. De această dată, registrul gravității se întrepătrunde, firesc, fără forțări stilistice, cu cel al unei fine atitudini ironice ce trimite mai degrabă către ludic, deși, tonul rămâne, în general, aspru-revoltat, neliniștitor, provocător, de atenționare, dovedind și de această dată că ne aflăm în fața unui bun cunoscător al limitelor condiției umane și că, în acest univers răscolitor, indiferența este cea care ucide, argumentele având tăria morală a celui care se poziționează în postura de apărător al adevărului.

Depărtarea devine apropiere și invers, limbajul simplu, direct, nervos, dens, nu de puține ori, vehement, captează, iar cavalcada "râsul-plânsul" face din acest roman-mărturisire o bijuterie a memorialisticii de atitudine, acolo unde autorul se identifică până la contopirea cu propria operă.

Surprinzător, fermecător, colorat, tăios, nemilos pe alocuri, dar pe deplin uman, îl regăsim și îl recunoaștem în universul acestui volum captivant pe Mircea M. Ionescu, răzvrătitul moderat și idealistul revoltat, îl regăsim pe cel care, precum în întreaga sa operă, îmblânzind spațiul ideatic și imaginativ, ne îndeamnă să medităm și să revenim la sintagma "stilul este chiar omul".

Măștile lui MMI sunt lăsate să cadă pe rând, descoperind imaginile-imaginate de un scriitor care își asumă povestea, iluminând lumea de pe postura Omului, aceasta "ființa miraculos nestatornică și diversă" (Montaigne).

Se vorbește în această carte despre un Trecut care dictează Viitorul, despre un Viitor care este obligat să-și reconsidere trecutul, fără a lăsa deoparte dialogul despre Vidul prezentului.

-Gheorghe Geo Popa
 

Fragmentul zilei – 29 decembrie 2020: Jurnalul unui om norocos – Mircea M. Ionescu

Alte titluri Creator.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.