Fragmentul zilei – 29 ianuarie 2021: Ecuația iubirii – Helen Hoang

 – Stella, știu că nu îți plac surprizele. Pentru a-ți comunica așteptările noastre, dar, în același timp, pentru a-ți acorda o perioadă de timp rezonabilă, ar trebui să știi că suntem pregătiți să avem nepoți.

Privirea Stellei Lane sări de la micul dejun spre chipul îmbătrânit cu grație al mamei sale. O umbră de machiaj discret atrăgea atenția spre o pereche de ochi cafenii, gata de atac. Nu era un semn bun pentru Stella. Când mamei îi încolțea în minte o idee, devenea ca un bursuc agresiv – gata de atac și perseverent, însă fără mârâituri și blană.

 – O să țin minte, răspunse Stella.

Șocul fu imediat înlocuit de gânduri rapide și pline de panică. Să aibă nepoți însemna bebeluși. Și scutece. Munți de scutece. Scutece pline. Iar bebelușii plângeau, cu urlete de vrăjitoare malefice, pe care nici cele mai bune căști antifonice nu ar fi putut să le acopere. Oare cum puteau să plângă atât de tare și de mult, fiind atât de mici? Mai mult decât atât, ca să aibă bebeluși, presupunea să aibă și soț. Dacă avea soț, înseamnă că trebuia mai întâi să fi avut iubit. Ca să aibă iubit, trebuia să meargă la întâlniri. Iar întâlnirile conduceau la sex. Stella se cutremură.

 – Stella, draga mea, ai 30 de ani. Ne îngrijorează faptul că încă ești singură. Ai încercat să intri pe Tinder?

Stella apucă paharul cu apă și luă o gură zdravănă, înghițind din greșeală și un cub de gheață. După ce își drese glasul, reuși să răspundă:

 – Nu, n-am încercat.

Numai gândul la Tinder – și la întâlnirile pe care ar fi trebuit să ți le faciliteze o făcea să transpire abundent. Ura tot ce însemna o întâlnire: abaterea de la rutina ei comodă, conversațiile care erau când stupide, când dificile și, nu în ultimul rând, sexul…

 – Mi s-a oferit o promovare, spuse ea, sperând să-i distragă mamei atenția.

 – Încă una? o întrebă tatăl ei, lăsând jos ziarul Wall Street Journal cât să i se vadă rama subțire a ochelarilor. Abia ai fost promovată acum șase luni. Asta e fenomenal!

Stella se animă imediat și se îndreptă de spate pe marginea scaunului.

 – Cel mai nou client al nostru – un comerciant online foarte cunoscut, al cărui nume nu ți-l pot dezvălui – ne-a furnizat cea mai mare colecție de date, iar eu mă pot juca cu ele toată ziua. Am creat un algoritm care să îi ajute cu sugestiile de achiziții. Se pare că funcționează mai bine decât s-au așteptat.

 – Când intră în vigoare promovarea? o întrebă tatăl ei.

 – Păi…

Sosul olandez și gălbenușul de ou de pe chiftelele ei cu crab se amestecaseră, iar ea încercă să separe cu vârful furculiței cele două lichide galbene.

 – Nu am acceptat promovarea. Era o poziție de director econometrician, care presupunea să am cinci oameni în subordine și mult mai multă interacțiune cu clientul. Eu nu vreau decât să lucrez cu datele.

Mama ei îi desconsideră afirmația cu o mișcare neglijentă a mâinii.

 – Începi să te plafonezi, Stella. Dacă ai de gând să refuzi noile provocări, nu vei mai putea să-ți îmbunătățești abilitățile de comunicare. Și, apropo de asta, nu e niciun coleg la tine în companie cu care ți-ar plăcea să ieși?

Tatăl ei lăsă ziarul deoparte și își încrucișă mâinile peste burta lui rotundă.

 – Chiar așa, ce zici de băiatul acela, Philip James? Părea destul de simpatic, atunci când l-am cunoscut, la ultima petrecere pentru angajați organizată de compania ta.

Mâinile mamei zburară către gură, ca niște porumbei care se năpusteau peste niște firimituri de pâine.

 – Ah, cum de nu m-am gândit la el? Este așa de politicos! Și arată bine.

 – Da, presupun că e OK.

Stella își trecu degetele peste condensul de pe paharul ei cu apă. Sincer, se gândise și ea la Philip. Era încrezut și necioplit, însă vorbea deschis. Ea chiar aprecia genul acesta de persoane.

 – Mi se pare că are niște tulburări de personalitate.

Mama ei o mângâie pe mână. După ce termină, în loc să și-o așeze înapoi în poala ei, își ținu degetele peste ale Stellei.

 – Atunci poate că v-ați potrivi perfect, draga mea. Dacă și el are probleme pe care trebuie să le depășească, ar putea să înțeleagă mai bine faptul că ai sindromul Asperger.

Deși cuvintele fuseseră spuse doar ca fapt divers, în urechile Stellei sunară nefirești și asurzitoare. O privire fugară spre mesele alăturate de pe terasa restaurantului o asigură că nimeni nu auzise discuția, apoi Stella se uită fix la mâna așezată deasupra mâinii ei și se abținu din răsputeri să nu și-o smulgă de acolo. Atingerile spontane o iritau, iar mama ei știa foarte bine asta. O făcea ca să o oblige să se „acomodeze”. Însă, de obicei, nu reușea decât să o enerveze și mai tare. Oare era posibil ca Philip să înțeleagă asta?

 – O să mă gândesc serios la el, îi răspunse Stella, și chiar asta avea de gând.

Detesta minciuna și minciuna prin omisiune, chiar mai mult decât sexul. Și, la urma urmei, voia ca mama ei să fie mândră de ea și fericită. Indiferent ce ar fi făcut, Stella nu reușea să pară o femeie de succes în ochii mamei sale și, totodată, nici în propriii ei ochi. Știa cu certitudine că un iubit avea să rezolve asta. Însă problema era că nu reușea nici în ruptul capului să țină un bărbat lângă ea.

Mama îi zâmbi larg.

 – Excelent! Următoarea cină caritabilă pe care o voi organiza este peste două luni și mi-aș dori ca de data asta să vii însoțită. Mi-ar plăcea ca domnul James să vină cu tine, însă, dacă nu se poate, găsesc eu pe cineva.

Stella își țuguie buzele. Ultima ei experiență sexuală fusese cu unul dintre bărbații pe care mama ei îi convinsese să se întâlnească cu ea. Arăta bine, trebuia să recunoască asta, însă, o derutase cu simțul umorului. El fiind investitor, iar ea economist, ar fi fost de înțeles să aibă multe în comun, însă el preferase să nu discute despre muncă. Dorise, în schimb, să vorbească despre politici de companie și tactici de manipulare, ceea ce o zăpăcise atât de tare, încât era convinsă că întâlnirea fusese un eșec.

Când o întrebase direct dacă vrea să facă sex cu el, o prinsese complet cu garda jos. Pentru că nu-i plăcea deloc să refuze, acceptase. Se sărutaseră, lucru care ei nu-i plăcuse. Avea gust de miel, ceea ce mâncase la cină. Ei nu-i plăcea mielul. I se făcuse greață de la parfumul lui, iar el o atinsese peste tot. Corpul ei înțepenise, așa cum se întâmpla de obicei când ajungea în situații intime. Până să își dea seama ce se întâmplă, el terminase. Aruncase prezervativul folosit în coșul de gunoi de lângă biroul din cameră, lucru care pe ea o deranjase; cu siguranță ar fi trebui să știe că astfel de gunoaie se aruncau în baie, nu-i așa? Apoi îi spusese ca trebuie să se mai relaxeze și plecase. Nici nu voia să își imagineze cât de dezamăgită ar fi fost mama ei dacă ar fi aflat ce dezastru era fiica ei în relațiile cu bărbații.

Iar acum mama ei mai voia și nepoți.

Stella se ridică în picioare și își luă geanta.

 – Am nevoie să mă duc la serviciu.

Deși finalizase înainte de termen toate proiectele la care lucra, nevoia era cuvântul potrivit pentru ceea ce simțea. Munca o fascina și o ajuta să-și canalizeze toată energia acumulată în creier. De asemenea, era terapeutică.

 – Bravo, fata mea! o încurajă tatăl ei, ridicându-se și netezindu-și cămașa de mătase în stil hawaiian înainte să o îmbrățișeze. În scurt timp vei ajunge directorul companiei.

În timp ce îl îmbrățișa – nu o deranjau atingerile atunci când ea era cea care le iniția sau când avea suficient timp să se pregătească mental pentru asta – inspiră mirosul familiar al loțiunii după ras pe care tatăl ei o folosea. De ce nu puteau fi toți bărbații la fel ca el? O considera frumoasă și inteligentă, iar mirosul lui nu îi provoca greață.

 – Edward, știi că munca ei este o obsesie nesănătoasă. Nu o mai încuraja, interveni mama, înainte să-și îndrepte din nou atenția către Stella și să scoată un oftat adânc de mamă. În weekend ar trebui să ieși cu prietenii în oraș. Dacă ai cunoaște mai mulți bărbați, cu siguranță l-ai găsi pe cel potrivit.

 – Și eu mi-aș dori să lucrez, îi șopti tatăl, sărutând-o ușor pe tâmplă.

 

Ecuația iubirii


Cartea Ecuația iubirii poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

3,9 rating based on 170.874 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786067937794
Goodreads: 55810035

Author(s):Publisher: Leda Edge
Published: 10//2020

Un roman de debut emoționant, care dovedește un singur lucru: nu există suficiente date în această lume care să determine ce anume îți face inima să vibreze.

Stella Lane crede că matematica este unicul element care unește universul. Folosește algoritmi pentru a prezice cumpărăturile clienților – ocupație care i-a adus atât de mulți bani, încât nu știe pe ce să îi cheltuiască, și foarte puțină experiență în relațiile sentimentale, comparativ cu celelalte femei de 30 de ani.

Faptul că Stella are sindromul Asperger, iar sărutul franțuzesc îi amintește de un rechin căruia peștii-pilot îi curăță dinții nu face deloc mai ușoară situația. Concluzia ei: are nevoie de multă practică – dar cu un profesionist. Așa că îl angajează ca escortă pe Michael Phan, o combinație foarte reușită de vietnamez cu suedez, care pare desprins dintr-o dramă coreeană. Chipeșul Michael nu își permite să refuze oferta Stellei, așadar acceptă să îi predea toate lecțiile pe care ea le are în plan – de la preludiu și până la poziția supermisionarului…

Nu după mult timp, Stella învață nu doar să îi aprecieze săruturile, ci începe să tânjească și după toate celelalte senzații pe care Michael i le provoacă. Și, uite-așa, parteneriatul lor realist începe să capete un sens foarte ciudat. Iar tiparul apărut o va convinge pe Stella că iubirea are o logică aparte…
 


Fragmentul zilei – 29 ianuarie 2021: Ecuația iubirii – Helen Hoang

Alte titluri Leda.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

La începutul paginii