Mărețul Ahile. Genialul Ahile, strălucitul Ahile, divinul Ahile... Epitete peste epitete. Noi nu l-am numit niciodată așa, noi îl numeam "măcelarul". Ahile cel iute de picior. Asta e interesant. Mia mult decât orice, mai mult decât [...]
Primele două apeluri fuseseră de la Marlo, asistenta lui Angie, dar al treilea fu chiar de la Angie, iar Madeline lăsă să intre mesageria vocală. Știa ce urma să-i spună Angie, pentru că Marlo transmisese mesajul foarte clar: aveau nevoie [...]
Ziua a șaptea: când am știut amândoi Iarba se umezise. Era udă, mohorâtă și plină de gunoi. Se întindea până la marginea întunecată a pădurii și forfoteau în ea puzderie de furnici, melci greoi și păianjeni care-și țeseau [...]
Partitura asta nu are nicio noimă. Am revizuit totul de o sută de ori, poate și mai mult, dar a rămas la fel de nedefinită. Am găsit versurile și linia melodică, dar orice aștern pe hârtie iese o harababură. Liam se așteaptă să‑i [...]
Azi-noapte, am visatcă mă întorsesem la Manderley. Mi se părea că stăteam lângă poarta de fier care duce pe alee, și o vreme n-am putut intra, căci drumul mi-era blocat. Poarta era închisă cu lanț și lacăt. În vis, l-am strigat pe [...]
- Următorul! Agentul vamal strigă persoana din fața mea, iar eu mă apropii de linia mare și roșie, lovind absentă cu piciorul în obstacolul despărțitor și sprijinindu-mi mâna pe bara strălucitoare a balustradei. Din căte se pare, la [...]
Paris, Franța, mai 1911 Eva a venit în fugă de după colț, rotindu-se valvârtej în jurul fântânii arteziene din Place Pigalle, la două jumătate fix. Cum deja întârziase intolerabil de mult, și-a înșfăcat poala rochiei albastre, din [...]
Sunt o femeie-copil. Nu-mi dau seama exact cum am reușit să trec prin metamorfoza vieții, descoperind pe corpul meu sânii care au crescut târziu și în sufletul meu suficiente frici, încât să mă ascund sub plapumă de fiecare dată când [...]
André îi mulțumi pictorului. Doamna Mauval îi scrisese de la Varangeville ca să-i mulțumească pentru ospitalitatea atât de cordială pe care i-o oferea fiului ei. De când îl știa pe André într-o adevărată casă, era mai puțin [...]
-Rose, stai! spuse Nick venind în urma ei, prinzând-o ușor de braț, însă i-l eliberase, văzându-i privirea uimită. Vreau să spun că nu e nevoie să pleci, sau nu chiar acum. Uite... mă gândeam că poate ai vreau să vii cu noi în parc [...]
