/* */
"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin

Fragmentul zilei – 4 mai 2018: Casa oglinzilor – Amanda Quick

Peste puțin timp se aflau pe aleea din fața casei ei; Thomas opri motorul mașinii. Leonora îl simțea așezat foarte aproape; prezența lui îi conferea un sentiment de siguranță. Thomas părea mereu puternic și sigur pe el, iar ea începea să înțeleagă că nu dorea să se despartă de el.

– Nu-mi vine să cred că am făcut asta, spuse ea.

– Și pentru mine ieșirea din seara asta a fost ceva neobișnuit, o aprobă el pe un ton neutru. Dacă vreau să mă distrez, prefer să merg la fierărie și să admir șurubelnițele.

– Puteam fi arestați.

– Mă îndoiesc.

Leonora întoarse repede capul spre el.

– Dacă Alex ne-ar fi surprins în casă, ar fi fost îndreptățit să cheme poliția.

– Sigur că da. Dar în acest caz trebuia să justifice prezența acelei oglinzi pe care, fără îndoială, a furat-o din Casa Oglinzilor. Și ceva îmi spune că nu și-ar fi dorit ca Ed Stovall să-i cotrobăie prin sertare și să ia mostre din substanțe, cum am făcut noi.

Fata își ținu răsuflarea.

– Doar nu crezi că Alex vinde droguri?

– Cine știe ce vinde individul acela? Chiar dacă nu ar fi decât zahăr pudră, tot nu ar dori să se ducă vestea că este un impostor. Într-adevăr, nu cred că ar fi chemat poliția.

Leonora expiră ușor.

– Cu toate astea, nu a fost prea înțelept din partea noastră.

– Așa este, pe o scară de la unu la zece, aș acorda nota doi.

– Ai făcut vreodată lucruri mai stupide decât acesta?

– Bineînțeles, răspunse Thomas cântărind puțin întrebarea ei. Căsătoria mea ar fi unul din ele; cu siguranță nu a fost deloc o idee bună. Dar, pe de altă parte, pe atunci eram foarte tânăr, iar vârsta fragedă reprezintă întotdeauna o scuză bună. Acum însă, lucrurile stau altfel.

Fata îl aprobă dând din cap.

– În cazul meu singura faptă mai nesăbuită decât intrarea prin efracție a fost să mă logodesc cu profesorul Kyle Delling.

– Ce s-a întâmplat?

– M-am întors acasă într-o după-amiază și l-am găsi în pat cu Meredith.

Thomas se strâmbă.

– Au.

– Bineînțeles că ea plănuise totul înainte. Mi-a telefonat la bibliotecă în acea zi să-mi spună că a intervenit ceva, așa că trebuia să ajung imediat acasă. A cronometrat totul în așa fel încât atunci când am intrat în casa, ea și Kyle erau deja în pat.

– De ce a făcut una ca asta? A vrut doar să fie crudă?

– Nu intenționat. Era convinsă că mi-a făcut un serviciu neprețuit, demonstrându-mi că logodnicul meu era o fire slabă, în care nu puteai avea încredere. Leonora își frecă brațele apăsat. Însă nu sunt sigură că a fost prea corect.

– De ce spui asta?

– Nu am întâlnit până acum bărbatul care să poată rezista farmecelor lui Meredith. Leonora reuși să zâmbească slab și deschise portiera. Știi ceva? Nu știu dacă m-a cuprins răcoarea de afară sau nervii își spun cuvântul după tot ce s-a întâmplat, dar aș avea nevoie de un pahar de vin. Vrei și tu?

– Sigur că da, răspunse Thomas coborând din mașină imediat și vârând cheile în buzunar.

Un sentiment de ușurare o cuprinse; nu dorea să rămână deocamdată singură, pradă nervilor încordați. La urma urmelor, erau totuși parteneri.

– Ceața se întețește iar, așa că ai putea rămâne la cină, continuă Leonora străduindu-se ca invitația să sune cât mai spontan. Nu are rost să-ți pui viața în pericol.

– Așa o să facem.

După ce Thomas o ajunse din urmă, urcară amândoi treptele casei. Afară se lăsase întunericul. Leonora se opri să caute cheia, ajutată de lumina din verandă.

– Am găsit-o, zise ea aprinzând lampa din hol după ce intrară.

Când își agăță haina în cuier, prinse cu coada ochiului imaginea reflectată în oglindă. Nu e o priveliște nemaipomenită, gândi ea – câteva șuvițe de păr atârnau rebele, ochii păreau obosiți, iar obrajii palizi. Puloverul negru, împletit nu îmbunătățea cu nimic lucrurile.

Thomas își scoase haina și intră în urma ei; privirile li se întâlniră în oglindă. Leonora remarcă faptul că, spre deosebire de ea, el arăta fantastic – puternic și sigur de sine. Se strădui să alunge impulsul de a se întoarce și a-și odihni capul pe pieptul lui.

Thomas își puse mâinile pe umerii ei.

– Liniștește-te. Nu e decât șocul emoțiilor, o să treacă.

– Știu.

Greutatea palmelor lui nu avea efectul liniștitor pe care el probabil scontase – nervii ei încordați aveau acum de înfruntat și micile scântei ale dorinței de care întreg trupul îi era străbătut.

Simți că și-ar fi dorit să facă mai mult decât să se odihnească pe umărul lui. Privi gura lui întrebându-se cum ar fi să-l sărute, ce senzație ar avea buzele lui pe trupul ei, cum ar fi să simtă pe sâni sau coapse mâinile lui puternice.

Se întrebă dacă și el se gândea la aceleași lucruri.

Emoția. Nu sunt decât nervi și emoție. Stăpânește-te, femeie.

– O să aduc vinul, spuse ea precipitat.

Se grăbi în bucătăria amenajată în stil vechi, deschise un sertar de unde luă tirbușonul și începu să scoată în grabă dopul unei sticle cu vin roșu.

Când se întoarse în sufragerie, Thomas aprinsese deja focul.

Îi întinse un pahar, atingându-i ușor încheietura mâinii. Un alt val de scântei îi zgudui nervii greu încercați. Se trase înapoi atât de repede încât era cât pe ce să verse paharul.

– Te simți bine? întrebă Thomas cu un glas îngrijorat.

– Sunt doar puțin tensionată, răspunse ea luând o înghițitură zdravănă de vin și privind în jur, în căutarea unui subiect obișnuit și inofensiv. Casa era mobilată când ai cumpărat-o?

– Nu, replică el încruntat. Mobila este închiriată. Ce s-a întâmplat? Nu-ți place? Nu prea aveam de unde alege. Agenția nu avea decât trei oferte, iar eu trebuia să aleg una.

– Nu, e bine. Luă încă o înghițitură de vin. După cum ți-am mai spus, unele piese sunt cam mari. Patul abia intră în dormitor. O, la naiba, ce o făcuse să amintească de asta? Dar canapeaua este de-a dreptul minunată.

– Da, patul este cam mare, nu-i așa? repetă el gânditor. Am observat și eu atunci când au adus mobila, dar l-am ales pe gustul meu. Așa îmi plac paturile.

Leonora nu se putea gândi la o replică potrivită, astfel încât hotărî că era mai înțelept să nu spună nimic.

O vreme, rămaseră tăcuți în fața focului.

Fata își aținti privirea spre foc străduindu-se să-și îndrepte gândurile asupra unor lucruri mai importante. Lentilele de contact colorate ale lui Alex, oglinda ciudată și micile flacoane îi apărură înaintea ochilor.

– Ce naiba face Alex acolo? întrebă într-un târziu, când era sigură că subiectul paturilor fusese uitat.

– E greu să-ți dai seama ce pune la cale, dar sunt sigur că este amestecat până peste lentilele lui colorate.

Leonora șovăi o clipa.

– Spunea că s-a mutat aici acum un an. Astă înseamnă că se afla în Wing Cove când Meredith a murit.

Thomas rămase pe gânduri.

– Din câte știu eu, el și Bethany nu s-au întâlnit niciodată. Sunt foarte sigur că ea nu a beneficiat de sfaturile lui pentru combaterea stresului și nici nu lua vreun supliment nutritiv vândut de Alex. Crede-mă, Deke ar fi știut așa ceva. El avea grijă de Bethany.- Avea grijă de ea?

– Bethany era atât de cufundată în muncă de cele mai multe ori, că mai repede avea nevoie de cineva care să-i poarte de grijă decât de un soț.

– Știu ce vrei să spui. Am întâlnit câteva persoane care corespund de minune unei asemenea descrieri – pot oferi o explicație matematică a problemei, dar nu-și pot alege o pereche de șosete care să semene una cu alta.

Thomas aprobă dând din cap.

– Așa era și Bethany. Toate lucrurile ce țin de viața cotidiană erau făcute de Deke. Îi stabilea programările la dentist, făcea aprovizionarea, îi cumpăra îmbrăcăminte atunci când avea nevoie. Făcea totul.

– Hmm. Crezi că asta ar fi o problemă pentru Deke?

– Ce vrei să spui?

– Ți-am spus că o parte a depresiei lui ar putea fi cauzată de ceva rămas nerezolvat în căsnicia lor, îți amintești?

– Și?

– Ei, și dacă el s-a căsătorit cu Bethany numai fiindcă îi plăcea să joace rolul de cavaler pe cal alb ce salvează domnița? Dacă, în cele din urmă, acest rol și-a pierdut farmecul? Dacă existau anumite probleme în mariajul lor și ea a murit înainte ca el să fi avut ocazia să le rezolve?

Thomas își aținti privirea asupra focului din cămin.

Casa Oglinzilor


Cartea Casa oglinzilor poate fi achiziționată de la:

 

«
»
%d blogeri au apreciat: