Fragmentul zilei – 9 decembrie 2019: Oryx și Crake – Margaret Atwood

Când Jimmy avea zece ani, primise în dar de la tatăl lui un raconcs pe post de animal de companie.

Cum arăta tatăl lui atunci? Jimmy nu-și poate aduce aminte cu exactitate. Imaginea mamei lui Jimmy încă persistă ca o poză clară, în culori, încadrată de o margine albă de hârtie asemenea unei fotografii Polaroid, însă pe tatăl lui nu și-l amintește decât sub forma unor detalii: mărul lui Adam mișcându-se în sus și-n jos când înghițea, profilul urechilor proiectat pe fundalul ferestrei de la bucătărie, mâna stângă sprijinită de tăblia mesei din bucătărie, tăiată de manșeta cămășii. Tatăl său e un fel de potpuriu. Poate că Jimmy n-a fost niciodată în stare să se îndepărteze de el într-o asemenea măsură încât să poată vedea toate părțile laolaltă, în același timp.

Raconcsul îi fusese dăruit probabil de ziua lui. Și-a reprimat amintirile legate de zilele sale de naștere: mai ales după plecarea lui Dolores, filipineza care locuia cu ei, zilele de naștere n-au mai reprezentat un prilej de sărbătoare. Cât timp a stat la ei, ea nu uita niciodată când era ziua lui; făcea un tort, sau poate cumpăra unul; în orice caz, exista tot timpul acest tort, cu glazură și lumânări, așteptându-l pe el, nu-i așa? Se agață cu disperare de realitatea acestor torturi; închide ochii, invocând imaginea lor, așezate în șir, cu lumânările aprinse, emanând acel miros dulceag și reconfortant de vanilie, același parfum pe care îl emana și Dolores.

Pe de altă parte, mama sa nu părea să fie în stare să-și aducă aminte câți ani avea Jimmy sau când era ziua lui. Tot el trebuia să-i amintească, la micul dejun, și-atunci ea ieșea din transă și-i cumpăra un cadou total nepotrivit pijamale pentru copii mici cu imprimeuri cu canguri sau ursuleți, un disc cu muzică pentru persoane trecute de patruzeci de ani, chiloți cu balene pe ei pe care îl ambala în grabă și i-l dădea la masă, crispându-și fața în acel zâmbet tot mai bizar cu timpul, ca și cum cineva ar fi țipat la ea: Zâmbește! și ar fi înțepat-o cu o furculiță.

Apoi tatăl său invoca un motiv absolut abracadabrant pentru care această zi foarte, foarte importantă și specială din viața lui Jimmy se evaporase din mintea lui. Pe urmă îl întreba dacă totul este OK și-i trimitea o felicitare electronică cu emblema standard a OrganInc-ului, cinci porcani înaripați dansând conga și un text cu La Mulți Ani, Jimmy, Fie ca toate visele tale să devină realitate! iar a doua zi apărea cu un cadou, care nu era tocmai un cadou ci vreun instrument, o unealtă, un joc de îmbunătățire a inteligenței sau o altă așteptare mascată de-a lui la nivelul căreia Jimmy trebuia să se ridice. Dar care era de fapt acest nivel? Niciodată nu existase un standard; sau dacă existase, era atât de nebulos și nemărginit, încât nimeni nu-l putea vedea, cu atât mai puțin Jimmy. Nimic din ceea ce putea el face nu avea să fie vreodată cum trebuie sau îndeajuns de bun. După standardele de matematică, chimie și biologie aplicată de la OrganInc, Jimmy era probabil de o normalitate anostă: poate tocmai de aceea tatăl său încetase să-i mai spună cât de mult ar putea progresa numai dacă și-ar da mai mult silința, și începuse să-l laude pentru te miri ce, ca și cum Jimmy ar fi fost înapoiat mintal.

Așa că Snowman a uitat cam totul despre cea de-a zecea aniversare a lui Jimmy, cu excepția raconcsului pe care tatăl său i l-a adus acasă într-una din acele cuști speciale de transportat. Era mititel, cel mai mic dintre frații lui, născut din a doua generație de raconcși, urmașul primei perechi care fusese modificată. Restul puilor fuseseră imediat omorâți. Tatăl lui Jimmy subliniase că a trebuit să facă uz de poziția sa și să tragă niște sfori, nu puține, pentru a face rost de acest exemplar, dar că tot efortul meritase astfel încât în această zi foarte specială, care de fapt fusese cu o zi înainte, Jimmy să se poată bucura de cadou.

Creșterea raconcșilor începuse ca un hobby de după program al geniilor biolaboratorului de la OrganInc. Oamenilor le plăcea să se prostească în perioada aia, crearea unui soi nou de animal e un lucru așa de distractiv, spuneau cei implicați; te făcea să te simți ca un mic Dumnezeu. Câteva dintre experimente fuseseră abandonate deoarece ar fi fost prea periculos ca animalele create să rămână în viață cine ar fi avut nevoie de o broască uriașă, otrăvitoare, cu coada prehensilă asemenea unui cameleon și care ar fi putut urca până la fereastra de la baie pentru ca mai apoi să te orbească în timp ce te speli pe dinți? Apoi mai fusese șarolanul, o combinație nefericită dintre șarpe și șobolan. Renunțaseră și la el. Însă raconcsul prinsese printre angajații OrganInc-ului ca animal de companie. Nu fuseseră aduși din afară din afara Complexului așa încât nu erau purtători de microbi străini care să le dăuneze porcanilor. Și în afară de asta, erau foarte drăgălași.

Puiul de raconcs îl lăsă pe Jimmy să-l ia în brațe. Era negru cu alb o mască neagră în jurul ochilor, o dungă albă pe spate, cercuri albe și negre pe coada stufoasă. Îl linse pe Jimmy pe mână și băiatului îi căzu cu tronc.

Oryx Si Crake


Cartea Oryx și Crake poate fi cumpărată de la:

Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.


Average Rating:

4,0 rating based on 249.389 ratings (all editions)

ISBN-10:
ISBN-13: 9786067104653
Goodreads: 36619157

Author(s):Publisher: Editura Art
Published: //2017

Prima parte a unei trilogii care va continua cu Anul potopului și MaddAddam, Oryx și Crake este o călătorie în iadul viitorului. Într-o lume în care nu mai există nicio barieră morală în calea ingineriei genetice, Pământul devine un laborator imens: genografi lucrează – de dragul profitului – la cele mai vandabile modificări genetice, conflictele sociale se intensifică, virușii și bacteriile iau forme tot mai virulente și avem ocazia să vedem cu încetinitorul felurile în care poate fi schimonosită natura până la implozie. Totul promite o apocalipsă.

Care nu întârzie să vină. Crake lucrează în secret la un ambițios proiect genetic, încercând să creeze o specie nouă de hominizi, mai bine adaptată noii lumi, mai puțin violentă. Prietenul lui din copilărie, Jimmy, e singurul din vechea lume care știe ce s-a întâmplat și își așteaptă printre creaturile stranii ale lui Crake sfârșitul, care-ar putea de fapt să fie sfârșitul întregii omeniri.
 


Fragmentul zilei – 9 decembrie 2019: Oryx și Crake – Margaret Atwood

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

La începutul paginii