"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
– Steaua galbenă? Și ce-i cu asta? N-o să murim… (Bietul meu tată! Din ce cauză ai murit oare?) Însă deja se dădeau noi decrete. Nu mai aveam dreptul să intrăm în restaurante, în cafenele, să călătorim cu trenul, să ne ducem la sinagogă, să ieșim pe stradă după ora șase seara. Apoi a fost … Citește mai mult
POATE CĂ POPOSISEM PREA MULT pe pod. Pe ambele maluri, slovac și maghiar, se adunau umbrele, iar Dunărea, care curgea iute și palidă printre ele, spăla cheiul bătrânului oraș Esztergom, unde o colină abruptă înălța bazilica în lumina amurgului. Marele dom și cele două clopotnițe în stil palladian, răspândind acum dangăte mai scurte, se odihneau … Citește mai mult
– Tati, lui mami îi curge sânge! Trăiau în casa bunicilor, Casa cu C mare, așa cum i se spunea, de mai puți de un an și nu se familiarizaseră cu ea încă, mai ales în mijlocul nopții. Maryanne, care avea pe atunci doisprezece ani, și-a găsit mama pe jos, inconștientă, într-una din băile de … Citește mai mult
Eram pe scena clubului Latino din South Shields când am realizat că nu mai rezist. Era unul dintre acele cluburi-restaurant care apăruseră peste tot în Marea Britanie în anii 1960 și 1970, toate practic identice: oameni îmbrăcați în costum, așezați la mese, cu friptură de pui în coșulețe și sticle de vin acoperite cu împletitură … Citește mai mult
Cântecul acela îl auzii de pe Dealul Crucii, acoperind tălăngile. Ciobanul se oprise pe tăpșan, cu fluierul între buze, și odată cu el se oprise și seara. Peste asprele ziduri ale mănăstirii se așezase mai întâi pacea, apoi doina aceea cu gâlgâituri, cu întreruperi din gâtlej, păruse a da ocol zidurilor și a pătrunde printre … Citește mai mult
Pentru a zecea oară astăzi, catargele corăbiilor înalte apar în dreapta noastră. Parfumul pe care îl simt se schimbă, așa cum se întâmplă întotdeauna în acest punct. De la aerul răcoros si umed al unei după-amiezi scandinave de weekend, la mirosul portului, cu aroma fumului de grătar a zecilor de fast-food-uri la care se găsesc … Citește mai mult
BERLIN 1926 ARDE BACĂUL! Gara de Nord. Căutăm compartimentul cel mai bun, în vagonul cel mai bun, ca toată lumea. Alergăm de ici-colo, de-a lungul trenului, de mai multe ori, urmați de hamalii împovărați cu geamantanele noastre, în murdăria, gălăgia și îmbulzeala ce caracterizează cea mai falnică gară românească. În vălmășeală aud totuși de … Citește mai mult
– Do-mnu Mămă-ligă-res-cu! – Bulgar, cap de măgar. – Do-mnu Mămă-ligă-res-cu! – Bulgar, cap de măgar. Eram numai doi. Doi răniți. Dar greu de tot răniți. De altfel, de când fusesem cules de pe câmp și dus mai întâi la școala din Parachioi, apoi mutat la Silistra, eram așezat – trântit mai bine zis, – … Citește mai mult
Până una alta, tot făcând comparații, opresc lângă o terasă ca să scot din buzunar încă un baton, să mănânc și eu ceva. Nu voi merge prea mult alături de ocean și pe urmă trebuie să iau din nou muntele sub roți, e nevoie de „benzină” în rezervoare. Ar merge și un pic de odihnă, … Citește mai mult
Pe 16 martie 1940, Constantin Noica îi scrie prietenului Emil Cioran, aflat la Paris, că dragul lor Nae Ionescu, Profesorul, a murit. În aceeași zi, un fost student, Mircea Vulcănescu, mângâiase pentru ultima oară cu privirea pereții albi ai casei de la Băneasa a Profesorului, clavirul amuțit, biblioteca și unicul tablou, o reproducere după El … Citește mai mult