"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Mai demult încercam să vindec această presupusă boală, dar mai mult ca sigur că mă aflam pe un drum greșit! Și când spun asta, mă gândesc la fostul meu psiholog cu care îmi plăcea să discut nimicuri. Sau cel puțin, dacă ar mai fi trăit, mi-ar spune același lucru cu specifica-i imbecilitate genială, de care … Citește mai mult
În apartamentul lui Wienis era o liniște mormântală când pe ecranul televizorului apăru imaginea Prințului Lefkin. Regentul lăsă să-i scape o exclamație de uimire văzând fața obosită, tumefiată și uniforma zdrențuită a fiului său; alunecă pe un scaun, cu chipul schimonosit de uimire și gânduri sumbre. Hardin ascultă demn, cu mâinile lăsate ușor pe genunchi, … Citește mai mult
Căutând un dram de siguranță, aruncă o privire în urmă, către soldați. Prin natura meseriei, erau puternici. Dar chipurile umbrite de căștile cu creastă, uniformele și steagurile lor erau străine. Chiar și felul în care călăreau, ritmul clinchetelor lăncilor lor era altfel. Ţinuta lor neîngrijită, formația inexistentă, cel puțin după standardele cunoscute de Iern, toate … Citește mai mult
Am așteptat-o pe Mihaela toată ziua. Îmi spusese că vine fără să precizeze ora. Eu n-o întrebasem, nu puteam s-o întreb, pentru că sînt unele împrejurări când vrei un lucru cu tot dinadinsul, spunând nu sau măcar tăcând. Înțelegerea se stabilește pe deasupra cuvintelor, printre cuvinte, prin gesturi și atitudini semnificative, sau prin glasul mut … Citește mai mult
Se spune că imponderabilitatea poate provoca dezorientare, mai ales la copii, care nu stăpânesc încă sensul direcției. Însă Ender era dezorientat chiar înainte de a părăsi gravitația Pământului. Chiar înainte de lansarea navetei. Erau cu toții nouăsprezece băieți. Umpluseră mai întâi autobuzul, apoi ascensorul. Vorbeau, glumeau, se lăudau și râdeau. Ender rămăsese tăcut. Văzuse cum … Citește mai mult
Către seară, Noica a urcat la noi, la hotel. Ne povestește cum, cu o oră înainte, se despărțise de un inginer care, căutându‑l la București, fusese îndrumat către Păltiniș. (A lua drumul până la Păltiniș – tren + autobuz – este un ordalițiu, asemănător în alt plan „probei celor 10 ore de greacă”, la care … Citește mai mult
Tocmai în perioada aceea începea să crească în mine trufia de care am pomenit. Mama a început să-mi devină străină și în același timp glasul meu spart și orgolios de adolescent care îl disprețuia pe Platon a început să se audă tare în casă. „Și tu ce crezi, mamă, am spus odată pe neașteptate, că … Citește mai mult
Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul sa plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam sa străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care ma orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături … Citește mai mult
– Numai subconștientul meu colcăie. Dorm agitat și visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omenești, pe care, dacă le-aș auzi de la altul, le-aș socoti niște aberații. Într-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care curgea nisipul. Și, pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum creștea nisipul … Citește mai mult
Dumnezeu are tot interesul să-și vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umerii le dărâmă pe toate, căci gândurile i le-au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de neliniște metafizică , și el îi tulbură somnul. Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morții. El nu îmblânzește deloc întunericul de care … Citește mai mult