"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
M-am născut în toiul verii (Hochsommer), la 1 august 1930, și mi-am petrecut primii ani ai copilăriei într-o casă de pe strada Iancu Flondor, la numărul 21, una dintre străzile centrale ale Cernăuțiului, cunoscută ca loc de promenadă a intelectualității cernăuțene și denumită în anii imperiului austriac Herren-Grasse, nume sub care era cunoscută și mult … Citește mai mult
Să tot fie a șasea rătăcire. Sunt singur într-o pădure pe care n-o cunosc. E ceață și o liniște suspectă. Noaptea e aproape. Ar trebui să se audă ceva, orice, măcar vocile altor alergători. Nu se aude nimic, nici măcar foșnete sau păsări. Ultramaratonul e atât de prost marcat, încât mă gândesc la abandon. E … Citește mai mult
A dat jos de pe peretele galben ca un soare calendarul religios, apoi a dat pagina. Fiecare dimineață aducea cu ea o nouă imagine din calendar și o lecție din Biblie care o însoțea. Era David, tânărul păstor care, înarmat doar cu o praștie și credința în Dumnezeu, îl răpusese pe Goliat, un uriaș fioros … Citește mai mult
Către seară, Noica a urcat la noi, la hotel. Ne povestește cum, cu o oră înainte, se despărțise de un inginer care, căutându‑l la București, fusese îndrumat către Păltiniș. (A lua drumul până la Păltiniș – tren + autobuz – este un ordalițiu, asemănător în alt plan „probei celor 10 ore de greacă”, la care … Citește mai mult
Anul 1937 a început, de fapt, de la sfârșitul anului 1934. Mai bine zis, de la 1 decembrie 1934. La ora 4 dimineața, s-a auzit soneria pătrunzătoare a telefonului. Soțul meu, Pavel Vasilievici Aksionov, membru al biroului Comitetului Regional de partid din Tatarstan, era în delegație. Din camera lor, se auzea respirația liniștită a copiilor … Citește mai mult
Zmeură și levănțică Mi-am scos echipamentul din dulapul cu levănțică, am aerisit sacul de dormit, am curățat rucsacul cel mare și ghetele, aceleași ghete Lowa, am pus baterii în lanterna frontală și am făcut inventarul a ceea ce aveam, dar, mai ales, a ceea ce-mi lipsea. O pereche de pantaloni nu mă mai încăpea, îmi … Citește mai mult
Gata, intrasem în Împărăția Rahatului. Aici, aerul stătut își modificase atât de mult compoziția, încât devenise o materie prea densă și nocivă pentru plămânii mei omenești. Da, Zoița este dovada vie (încă) a forței uriașe de adaptare grație căreia omul poate trăi chiar și într-o lume de căcat. El nu mai e conștient de capacitatea … Citește mai mult
Îmi aduc aminte că am stat de vorbă cu L., care îmi era „un fel de prieten”, cum se exprimase. Consideram că are o experiență în materie de Occident. Cu al am stabilit ce greu va fi – de fapt, imposibil – să refac o poziție universitară acolo sau cel puțin să pot avea o … Citește mai mult
Th ea Haimovitz: Doamna Braun Vioara, o onoare să vă am cu mine și o încântare. Vioara Braun: Mulțumesc. T.H.: Suntem la Oradea. Suntem în sinagoga frumoasă din Oradea. Din păcate acesta este cadrul în care ne aflăm. V.B.: Da și îmi este foarte cunoscut pentru că de aici am plecat cu cei doi frați … Citește mai mult
Bacovia face dovada unei dialectici răsturnate, începutul pur nefiind pentru el ființa, ci neființa. Este, de aceea, un eleat, căci numai pentru eleați „ființa nu este mai mult decât neființă”. Hegel spune: „N i m i c u l ca fiind acest nemijlocit, egal lui însuși, este, tot astfel, invers, același cu ceea ce este … Citește mai mult