"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
După cele două volume autobiografice – „Zâmbind din iarbă” și „Jucând cu destinul”, se zice… de succes -, foarte mulți m‑au întrebat când va apărea și al treilea. Firește, privind trăirile din anii ’90. Celor apropiați le‑am răspuns simplu: „Sunt mereu tentat, dar n‑am încă putere…” Era după 2008! Credeam în sinea mea că provocările … Citește mai mult
Gillian se oprea întotdeauna lângă biroul meu ca să-mi ceară să petrec timp cu „surorile” mele câtă vreme locuiam la Oxford. Acum, pentru că mai erau doar câteva zile până la sărbătorile wiccane ale echinocțiului de toamnă, își reînnoi eforturile de a mă aduce la sabatul local al vrăjitoarelor. – Lucrez, am spus eu repede. … Citește mai mult
„Cine nu se îngrijește de lucrurile mici va cădea încetul cu încetul în cele mari.” Asta e o vorbă de ascet, de la Avva Dorotei. Mi-a răsărit în minte când am trecut pe lângă Obor și am revăzut, în mulțimea înghesuită la semafor, un chip despre care am scris acum ceva timp. Nu știu ce-or … Citește mai mult
Dar nu ar fi mai bine să nu răscolim lucrurile și să încercăm să uităm lucrurile dificile?, sunt întrebată din când în când de către cineva, exact cu cuvintele astea. Pluralul mă face mereu să zâmbesc. Exprimarea asta e mereu o încercare eșuată și abuzivă de complicitate, care mă obligă cumva pe mine să ader … Citește mai mult
Privirea lui Helen se opri puțin asupra neînsemnatului anunț de pe ultima pagină a ziarului bisericesc. Învățătoarea răsfoi rapid publicația, în vreme ce elevii ei erau ocupați cu niște exerciții de gramatică. I-ar fi plăcut să citească mai degrabă o carte, dar numeroasele întrebări ale lui William o scoteau mereu din atmosferă. Și de această … Citește mai mult
„Orice copil de șapte ani are dreptul la supereroi. Și cu asta, basta! Și cine nu-i de acord e bătut în cap de-a binelea!” Așa zice bunica Elsei. Elsa are șapte ani. De fapt, aproape opt. Nu prea se pricepe să aibă șapte ani, șție asta. Știe și că-i… altfel. Directorul școlii tot spune că … Citește mai mult
Soarele îșî aruncase ultimele raze peste cetatea medievală a Sighișoarei iar lumea deja începuse să se îmbulzească pe străzi. Peste tot, oamenii erau veseli și vorbeau cu atâta blândețe chiar dacă nu se cunoșteau. Se știau de câteva minute și se purtau de parcă ar fi fost prieteni de-o viață. Peste tot se organizau concursuri: … Citește mai mult
Sunt o femeie-copil. Nu-mi dau seama exact cum am reușit să trec prin metamorfoza vieții, descoperind pe corpul meu sânii care au crescut târziu și în sufletul meu suficiente frici, încât să mă ascund sub plapumă de fiecare dată când zăresc umbre prin cameră. La această vârstă, mă găsesc blocată între două vise, care nu-mi … Citește mai mult
Pisica de porțelan care salută Dat fiinc că intrasem în ultima săptămână de cursuri, nu mă așteptam să găsesc în cutia poștală altceva decât niște circulare de la universitate care să mă convoace la consilii – groaznic cuvânt, zău așa -, sau programul seminarelor de vară. Însă în locul hârțogăraiei didactice, în cutia poștală se … Citește mai mult
Mirosul de zahăr și drojdie o întâmpină pe Vika înainte chiar să intre în prăvălia sub formă de dovleac de pe strada principală a târgușorului lor. Rezistă îmboldului de a se năpusti în Brutăria Cenușăresei – tatăl ei se străduise timp de șaisprezece ani să o învețe să se poarte cuviincios – și se strecură … Citește mai mult