"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Când se punea problema alegerii de către România a uneia dintre cele două tabere, Antanta sau Puterile Centrale, discuția nu era una netă, tranșantă, cum ne-am putea aștepta. De altfel, până în vara anului 1916, întreaga societate românească a pendulat între cele două opțiuni, chestiune până la urmă firească dacă ne gândim că niciuna dintre … Citește mai mult
Când am cunoscut-o pe Luminița, o seară întreagă, în camera mea de cămin din Grozăvești, am vorbit – despre ce altceva? – despre literatură. Apăruse de curând Visul lui Mircea Cărtărescu și am povestit amândoi cu frenezie despre Mendebilul, despre R.E.M., despre fluturii din Muzeul Antipa sau despre individul acela care-și transformă mașina în orgă. … Citește mai mult
Dând mânios din coadă, a înșfăcat porumbelul, întrebându-se dacă nu era mai bine să-l care el în tabără pentru Labă de Nor. Un războinic trebuie să fie responsabil de propria pradă, a decis el, aruncând porumbelul într-un smoc de iarbă și culcând micile tulpini verzi, pentru a acoperi pasărea grăsună; i-ar fi plăcut să fie … Citește mai mult
Și-acum încă o confesiune: da, e adevărat și nimeni din preajma mea n-a bănuit vreodată, în unele momente ale mele, de zi sau de noapte, când fug de ceva, când sunt laș și nedemn de propriile mele fraze, când am trădat, deși cel sau cea pe care i-am părăsit atât de ignobil încă nu au … Citește mai mult
Petrecându-și o mare parte din viață în Europa, Serena se întorsese în McLeod Ganj – zona din Dharamsala unde trăiește Dalai Lama – doar cu câteva săptămâni în urmă. Crescuse aici, într-un cămin devotat mâncării. Așa că după liceu a mers la un colegiu de catering din Italia și apoi a lucrat ca bucătar șef, … Citește mai mult
Toți erau atât de nerăbdători, încât au sfârșit prin a vorbi în același timp, vărsând lacrimi și vin roșu pe noul covor persan al mamei. Se străduiau, asta era clar, și într-un fel părea că el se află acolo, cu noi, dar poveștile lor nu-l puteau aduce înapoi. Nu a mers nici când mama a … Citește mai mult
Când cochilia de lemn nu l-a mai încăput, a descoperit că lumea era mai largă de-atât. Și relativ pustie. Cum orașul se întorsese definitiv cu spatele spre locul unde dispăreau cei despre care nu voia să știe, alături de morgă a apărut și o groapă de gunoi. De fapt, nu era propriu-zis o groapă, ci … Citește mai mult
Mi-am terminat paharul și am cerut altul. Ea mi-a spus cum o cheamă, un nume pe care l-am uitat imediat. I l-am spus și eu pe al meu – doar Ted și nu Ted Severson, cel puțin nu atunci. Am stat în sala de așteptare de la Heathrow, plină de canapele și lumini, bându-ne băuturile, … Citește mai mult
Pentru început, invitația din carton auriu, în relief, pentru mine și „încă unul” se afla încă în buzunarul jachetei mele de piele, unde aveam de gând s-o păstrez drept memento. De asemenea, cu câteva minute înainte, când toată lumea se strânsese în încăpere, amfitrioana petrecerii, directorul companiei, le mulțumise public mai multor autori care înfruntaseră … Citește mai mult
Lucrurile nu stau altfel nici în relațiile ce se stabilesc numai între doi oameni, chiar și atunci cînd este vorba despre cea mai importantă dintre acestea, relația de dragoste. Doar că aici „contractul social” este înlocuit cu un fel de „contract bilateral”, nescris, adesea nici măcar negociat, ci pur și simplu intuit și subînțeles. Persoanele … Citește mai mult