"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Într-un segment de timp care a debutat sub semnul relativismului și a evoluat, rapid, înspre starea de incertitudine, cum este epoca noastră, rigoarea logică supusă tendinței de a înveșmânta categorial realitatea, inclusiv existențialul, a fost asediată când de momentul neîncrederii în limbaj („cuvântul care ascunde”: Nietzsche, Heidegger, Gadamer etc.), când de cel al „gândirii slabe” … Citește mai mult
Câtă vreme să fi trecut, și-a început vecina povestea, dar dacă astăzi Moișe își mărită fata? Trebuie să fie cam 20 de ani și mai bine. Pe strada Băii, unde era și casa noastră, s-a mutat atunci o pereche de tineri. Nu erau de prin părțile noastre și nu-i cunoștea nimeni. Moișe cu nevasta lui, … Citește mai mult
De pe acoperișul plat al casei privirile ți se îndreptau mai întâi spre albastrul golf mediteraneean, unde pinii coborau până la mare. Mărginit de stânci albe ca niște oseminte, golful era înconjurat de dealuri înalte, verzi la poale, unde era plantată vița-de-vie, cenușii pe costișele cu măslini și pătate pe culmi de verdele închis al … Citește mai mult
Când am sosit, majordomul m-a condus nu în camera personală a lui Jean Le Viste, o încăpere căptușită cu hărți, unde îndeplinește el însărcinări pentru Rege și curte și-și rezolvă problemele de familie, ci în Grande Salle, unde familia Le Viste primește vizitatori și dă petreceri. Nu mai fusesem niciodată acolo. Era o încăpere lungă, … Citește mai mult
Culoarea aceea Horncastle Stătea la fereastră și a spus: Copacii capătă iar culoarea aceea frumoasă. Da, am întrebat. Eram în partea din spate a casei, în bucătărie. Spălam vasele. Apa nu era îndeajuns de caldă. A spus: Nu știu cum ai numi culoarea asta. Vorbea despre copacii de peste drum, de dincolo de intersecție. E … Citește mai mult
Când am cunoscut-o pe Luminița, o seară întreagă, în camera mea de cămin din Grozăvești, am vorbit – despre ce altceva? – despre literatură. Apăruse de curând Visul lui Mircea Cărtărescu și am povestit amândoi cu frenezie despre Mendebilul, despre R.E.M., despre fluturii din Muzeul Antipa sau despre individul acela care-și transformă mașina în orgă. … Citește mai mult
Cu toate că fiecare suflet salvat îmi umplea inima de-o bucurie explozivă, gândul că răul nu va putea fi stârpit nici cu legiuni întregi de recuperatori demola tot ce câștigam. Eram ca meșterul Manole, pierdeam noaptea ce construiam ziua. Eu n-aveam nicio Ană la dispoziție. Și dacă aș fi avut, unde aș fi zidit-o? Întrebarea … Citește mai mult
o formă de grație dacă tot ce poate fi mai brutal și mai tandru real: asigurările, rezoluțiile, promisiunile, mângâierile – palma pe omoplat, dunga din jurul degetului ars de soare, apoi cutiile mici și goale, neasemuit de frumoase, nimicurile primite în dar de la prietene, – cutii pentru inele din trecut – în filigran e … Citește mai mult
Chiar și fără să fiu invizibilă, am făcut exact ce mi-a poftit inima. Am lăsat-o pe Ioana fără replica pe care o aștepta de la mine, cu gura căscată, am sărit din pat și am luat-o în jos pe scări. În bucătărie, am ignorat complet istericalele maică-mii – mi-am mai luat un suc din frigider, … Citește mai mult
Hassan nu vorbea niciodată de mama lui, de parcă nici nu ar fi existat. Întotdeauna m-am întrebat dacă se gândește la ea – cum arată, unde este; mă întreb dacă visa să o întâlnească. Îl chinuia dorul de ea, așa cum mă chinuia pe mine dorul de mama pe care nu apucasem să o cunosc? … Citește mai mult