"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Acum magistrul se răsuci pe scaun și puse mâinile pe clapele pianului. Cântă o temă și o dezvoltă mai departe cu variații; părea să fie o bucată de un maestru italian. Ii indică oaspetelui său să-și reprezinte desfășurarea acestei bucăți muzicale ca pe un dans, ca pe o seriere întreruptă de exerciții de echilibristică, o … Citește mai mult
Politicienii lui puternici care nu supărau și care erau numiți în funcție, sau urmau să fie, nu constituiau o noutate. Pentru un om cu un caracter slab și șovăielnic sau de o ambiție fără margini, refuzul de a împărtăși veștile proaste putea fi o motivație bună a inerției. Toți cei din aceste servicii își reaminteau … Citește mai mult
Prima sa destinație fu planeta a patra a stelei Arcturus, în calitate de coauditor al părintelui Stanislaw Zielinski, un bătrân preot polonez care funcționa acolo de peste cincisprezece ani standard. Numai că pe Arcturus-4 nu erau alieni de evanghelizat, doar coloniști umani ce trebuiau asistați în crizele lor de adaptare pe o planetă unde clima … Citește mai mult
Crucișătorul sovietic Sverdlov părăsise Novorossiisk-ul și acum plutea pe apele Mării Negre, apropiindu-se de Bosfor. Trebuia să treacă noaptea prin strâmtoare și să-și continue drumul pe Marea Marmara, prin Dardanele, ca să ajungă în estul Mediteranei. Era stabilit ca întâlnirea să aibă loc pe coasta estică a Cretei. Înainte de plecarea crucișătorului, avusese loc o … Citește mai mult
O lumină verzuie – slabă, diafană ca o fantomă – dansa la picioarele ei, dar nu se putea întinde să o apuce. Dacă ar fi putut să ajungă la ea… Dacă ar fi putut să ajungă la fantomă, ar fi fost în siguranță. Luminița ce plutea în întunericul portbagajului mașinii se balansa ademenitor deasupra picioarelor … Citește mai mult
Simt un junghi în stomac și-mi vine să mă chircesc de durere. Făcusem șapte luni de terapie numai ca să pot auzi numele lui Nico fără să simt cum îmi transpiră palmele și tălpile. Mai făcusem încă un an și jumătate ca să pot dormi noaptea fără să-mi bântuie visele. Nico Hadrian nu-mi luase viața. … Citește mai mult
Zece minute mai târziu mașina trase în fața unui restaurant dintr-un mic cartier italienesc. Pe stradă nu era nici țipenie de om și, dată fiind ora târzie, puțină lume mai zăbovea încă la cină. Michael își făcuse griji că șoferul va intra împreună cu ei, însă tânărul rămase afară, în mașină. Mediatorul nu pomenise despre … Citește mai mult
La început mirat, apoi enervându-se, Hans înainta în camera cu tavan înalt în care îl transportase skelterul care îi aparținea, după toate probabilitățile, lui Chaim Aleuker. Privaterul era scos din funcțiune, lucru care se potrivea cu ideea de petrecere deschisă tuturor nou-veniților. Camera însă nu se potrivea. La celălalt capăt se aflau mese lungi, acoperite … Citește mai mult
Când taxiul se puse în mișcare, Adam aruncă o privire prin lunetă și-l văzu pe adversarul său de la ping-pong discutând cu portarul. Fata stătea lângă ei și arăta spre taxi. Adam se relaxa când taxiul dădu colțul și nu-i mai văzu. În mai puțin de un minut, taxiul trase în față la Royal Cleveland. … Citește mai mult
Curând trebuia să vină Maestrul. Deodată, cei mai mici dintre noi, băieței care nu ieșiseră încă în oraș cu noi, începură să se miște repede, aprinzând cu lumânările torțe și candelabre. Stăteam în ușă, privindu-le cum se aprind pe rând. Lumina izbucni fără un sunet, inundând încăperile. Un bărbat înalt, foarte întunecat și simplu, intră … Citește mai mult