"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Primele două apeluri fuseseră de la Marlo, asistenta lui Angie, dar al treilea fu chiar de la Angie, iar Madeline lăsă să intre mesageria vocală. Știa ce urma să-i spună Angie, pentru că Marlo transmisese mesajul foarte clar: aveau nevoie de prezentarea noului roman până vineri. Sau, cel mai târziu, luni. Afacerea lor se învârtea … Citește mai mult
Linden îl citise la aeroportul din Los Angeles înainte de a decola spre New York, unde trebuia să fotografieze o actriță britanică pentru Vanity Fair. Le trimisese mai departe mesajul surorii lui, Tilia, la Londra, și mamei lui, Lauren, în Valea Drôme, care trebuiau să i se alăture la Paris în vinerea aceea. Linden nu-l … Citește mai mult
Alicia Berenson avea treizeci și trei de ani când și-a omorât soțul. Erau căsătoriți de șapte ani. Amândoi erau artiști – Alicia pictoriță, iar Gabriel un renumit fotograf din lumea modei. Avea un stil distinct, fotografia femei pe jumătate moarte de foame și pe jumătate despuiate din unghiuri ciudate, care nu le avantajau. După ce … Citește mai mult
„Nu știu despre ce să povestesc. Despre moarte sau despre iubire? Sau este același lucru; despre ce? Ne căsătoriserăm recent. Încă mia mergeam pe stradă ținându-ne de mână, chiar dacă ne duceam numai până la magazin. Mereu amândoi. Eu îi spuneam lui: <<Te iubesc!>> Dar încă nu știam cât de mult îl iubeam. Nu-mi imaginam… … Citește mai mult
Voiam sa fie întuneric. Dar, în acea noapte de vară, luna, ca o secera argintie, se strecura, când și când, printre nori, de parcă ar fi vrut să-și râdă de mine. Iar eu voiam să fie întuneric. Cărasem doi saci din piele către creasta scundă, ce marca granița nordică a domeniului meu. Domeniul meu. Se … Citește mai mult
Gillian se oprea întotdeauna lângă biroul meu ca să-mi ceară să petrec timp cu „surorile” mele câtă vreme locuiam la Oxford. Acum, pentru că mai erau doar câteva zile până la sărbătorile wiccane ale echinocțiului de toamnă, își reînnoi eforturile de a mă aduce la sabatul local al vrăjitoarelor. – Lucrez, am spus eu repede. … Citește mai mult
Așa arăta vârsta de patruzeci de ani? Serios? În anul care tocmai se scursese, Meredith se transformase din domnișoară în doamnă. Dintr-odată, fără vreo perioadă de tranziție. Mai rău de-atât, pielea ei începuse să-și piardă fermitatea. Mici pliuri se iviseră în zone unde cândva era netedă. Gâtul i se mai îngroșase, nu exista nici o … Citește mai mult
Mi-am petrecut cea mai mare parte a copilăriei ascultând sunetul strădaniei. Ajungea la mine sub forma unei muzici cântate prost, sau, în orcie caz, de niște amatori, trecând prin podeaua dormitorului meu – acel ping ping ping repetat al clapelor pe care elevii aflați cu un etaj mai jos, la pianul mătușii Robbie, învățau gamele … Citește mai mult
André îi mulțumi pictorului. Doamna Mauval îi scrisese de la Varangeville ca să-i mulțumească pentru ospitalitatea atât de cordială pe care i-o oferea fiului ei. De când îl știa pe André într-o adevărată casă, era mai puțin îngrijorată decât când cutreiera drumurile Bretaniei. Desigur, dezaprobase ideea acestei călătorii, care decursese, totuși, fără incidente supărătoare. Domnul … Citește mai mult
Trecură trei ani, în care Nehliudov n-a mai văzut-o pe Katiușa. O reîntâlni abia când, tocmai ieșit proaspăt ofițer, în drum spre regiment se abătu din nou pe la mătușile sale; acum însă nu mai semăna deloc cu tânărul care își petrecuse, cu trei ani în urmă, o vară la moșia lor. Pe atunci fusese … Citește mai mult