"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Interviul de la Good Morning, America decurse foarte bine. Realizatoarea era Joan Lunden, amabilă, ca de obicei. – Ultima oară când ați venit la emisiune, spuse Joan Lunden, tocmai începuse construcția celui mai înalt zgârie-nori din lume. Asta se întâmpla în urmă cu aproape patru ani. Lara încuviință din cap. – Așa e. Construcția Cameron … Citește mai mult
Kirkland înjură în gând. De obicei, putea face față la doi derbedei stângaci, fără prea mare efort, dar în momentul de față, îl putea doborî și o pisică vagaboandă. Chiar și așa, reflexele bine antrenate îi reveniră când o mână aspră îl apucă de braț și îl ridică în picioare pentru ca omul să-i poată … Citește mai mult
Casa era o cabană mică de lemn vopsită în roșu, neizolată și deteriorată de mucegai, atunci când o cumpărase familia sa, cu aproape 20 de ani în urmă. Când a avut destui bani, a demolat întreaga structură și a reconstruit-o, exact pe aceeași fundație. Treptat, el și soția lui și-au creat acolo micul lor paradis. … Citește mai mult
Un semn, își spuse ea din nou, deși făcuse un pas înapoi, înainte să-și dea seama. Rămase acolo unde era, analizând cu grijă scena de dincolo de geam. Bucătărie deschisă, își aminti ea. Asta era cheia. Un restaurant cu meniu fix, îi putea face față și în somn. Sau cel puțin ar fi putut, cândva. … Citește mai mult
Observă mai întâi un bărbat înalt, cam osos, care avea în jur de treizeci de ani. Fața era plăcută, dar slabă, și avea o atitudine nefiresc de apatică. Mai erau doi adolescenți – un băiat cu trăsături aproape grecești. „E ceva ciudat și cu el, își zise doctorul Gerard. Da – are o nervozitate evidentă.” … Citește mai mult
Totuși, dacă bărbatul era rănit nu-i putea întoarce spatele. Lăsă umbrela de soare și desprinse elegantul evantai japonez, făcut la comandă, din suportul de la talie. Acesta arăta ca un evantai de damă obișnuit, însă era în realitate o armă redutabilă datorită vârfurilor ascuțite ale lamelelor de oțel. Se îndreptă precaută către intrarea pe străduță, … Citește mai mult
O persoană extrem de importantă (cel puțin în accepțiunea proprie) era cazată la hotelul Jolly Roger. Hercule Poirot, strălucind într-un costum de culoarea oului de rață, cu o pălărie panama înclinată peste ochi și mustața pieptănată magnific, stătea pe un șezlong modern și admira plaja. La baza teraselor ce coborau dinspre hotel se zăreau plute, … Citește mai mult
Mâncară pe fugă câte ceva – brânză, lapte, un ciot de pâine – și fiecare plecă la treburile sale. Palma rămase în bucătărie să strângă după ei, clătind blidele de mâncare și dereticând în jur. Geamul era deschis spre uliță și Palma vedea ceafa brăzdată de vremuri a tatălui. Omul își făcea de lucru neobosit … Citește mai mult
Cu treizeci de ani mai devreme, într-o zi oarecare, Frances Brown zăcea într-un spital din Chester, cu picioarele ridicate în suporți, în timp ce doctorii îi scotoceau mai departe între ele cu diverse obiecte. Era în stare de șoc. Născuse rapid, așa cum fată un animal, nu păruse deloc o primă naștere tipică, judecând după … Citește mai mult
Dragonul a apărut deasupra lui. Avea trei capete și aripi luminoase precum focul, roșii, galbene și portocalii. Hohotea. – Încă n-ai murit, vagabondule? l-a întrebat. Cere îndurare și recunoaște-ți vina. Poate așa nu voi cere decât o mână sau un picior. Ah, dinții ăia, dar ce înseamnă câțiva dinți? Cineva ca tine poate trăi ani … Citește mai mult