"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Aerul dimineții era proaspăt și răcoros. Scarlett respiră adânc, savurându-i prospețimea. O briză ușoară îi ridică părul, lipit pe ceafa transpirată. De când nu se mai pieptănase de o sută de ori, așa cum îi cerea Mammy. Nu-și putea aminti. Bătrâna o să fie furioasă. Vai… Își acoperi gura cu pumnul mâinii drepte pentru a-și … Citește mai mult
Doctorul Demant se ridică, începu să se plimbe prin bucătărie, zăbovi în fața portretului Comandantului Suprem, se porni să numere urmele negre ale muștelor de pe tunica împăratului, își întrerupse această ocupație prostească, se apropie de Carl Joseph, puse ușurel mâna pe umerii zguduiți de plâns ai acestuia și își plecă ochelarii scânteietori peste părul … Citește mai mult
Gârbovit, abia târându și picioarele țepene ca niște catalige și lovind ușor cu bastonul în lespezile trotuarului, bătrânul înainta încet, cu pași nesiguri, spre ușa cafenelei. N am văzut de când sunt un om cu o înfățișare mai bizară, cu totul de neînchipuit. Și înainte de această întâlnire, ori de câte ori îl zăream în … Citește mai mult
Tocmai în perioada aceea începea să crească în mine trufia de care am pomenit. Mama a început să-mi devină străină și în același timp glasul meu spart și orgolios de adolescent care îl disprețuia pe Platon a început să se audă tare în casă. „Și tu ce crezi, mamă, am spus odată pe neașteptate, că … Citește mai mult
În mod surprinzător, în anul al treilea abia dacă mai reușea să prindă un loc în echipă. Antrenorii spuneau că pierduse în greutate, iar acelora dintre ei care aveau mai mult spirit de observație li se părea că nu mai era nici la fel de înalt ca pe vremuri. Nu mai reușea nici un touchdown … Citește mai mult
Pescuitul nu prea fusese mulțumitor pentru cei de pe vasul Pilgrim. La începutul lui ianuarie, adică spre mijlocul verii australe, cu toate că nu era încă vremea reîntoarcerii pescuitorilor de balene, căpitanul Hull se văzu silit să părăsească apele. Echipajul – amestec de oameni de toată mâna – îi „căută pricini”, cum se spunea, și … Citește mai mult
La auzul acestor vorbe, ceilalți au râs de el că era atât de grăbit să ajungă la iubita lui, și cineva îl întrebă chiar dacă avea de gând să-și lase de izbeliște școala din vechiul cuptor de pâine, unde le preda lecții atât de frumoase copiilor. Dar el le răspunse că și copiii ar fi … Citește mai mult
Se înșela. O știu acum. Pentru că, după câteva luni, Bavarezul și-a instaurat propriul său ordin la Roma, iar Marsilio și alți minoriți le-au făcut clericilor credincioși papei tocmai ce cerea Dolcino să se facă. Cu asta nu vreau să spun că Dolcino avea dreptate, ci că Marsilio greșea la rându-i. Dar începeam să mă … Citește mai mult
Prețuirea aceea îl alarmase oarecum; într-o tresărire de meschinărie, de avariție, hotărâse s-o ducă acasă; dar uită imediat. Se obișnuise de-acum s-o aibă în fața lui, în multele ore de birou. Cavalerul, moartea și diavolul. Pe cartonul din spate erau scrise cu creionul titlurile în germană și în franceză : Ritter, Tod und Teufel; Le Chevalier, … Citește mai mult
Bormenthal îi întinse un burghiu strălucitor. Mușcându-și buzele, Filipp Filippovici apăsă pe burghiu și făcu în craniul lui Șarik, jur împrejur, găuri mici, la o distanță de un centimetru una de alta. Fiecare dintre ele nu-i luă mai mult de cinci secunde. Apoi, cu un fierăstrău de o formă neobișnuită, al cărui capăt fu introdus … Citește mai mult