Fragmentul zilei – 12 septembrie 2020: Elogiu mamei vitrege – Mario Vargas Llosa

Elogiu Mamei Vitrege

În ziua în care a împlinit patruzeci de ani, doña Lucrecia a găsit pe pernă un bilețel cu scris copilăresc, caligrafiat cu multă dragoste:   La mulți ani fericiți, mamă vitregă! Bani nu am să-ți dăruiesc ceva, dar voi învăța mult, voi lua premiul întâi și acesta va fi darul meu. Ești cea mai bună … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 11 septembrie 2020: Regele Zibeline în jurul lumii – Jean-Christophe Rufin

Regele Zibeline în Jurul Lumii

A ezitat, apoi mi‑a răspuns cu voce surdă.  – A cerut să‑l vadă pe guvernator pentru a‑i destăinui lucruri secrete. Asta, ieri după‑amiază. Paznicii nu l‑au lăsat să treacă.  – Și apoi?  – S‑a întors acasă și a început să scrie un lung denunț. Aveam toate motivele să‑l supraveghem. Unul dintre ai noștri a intrat … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 9 septembrie 2020: Armura străpunsă – Anna Gavalda

Armura Strapunsă

În timp ce o infirmieră schimba tuburile, îi făceam mici semne de încurajare. Mă rog, nu era chiar o competiție, dar era curajos oricum… Apoi se supunea iar cerințelor lor, iar eu mă uitam la toate ecranele alea, încercând să pricep ceva. Explicația pentru ce devenise viața noastră. De ce toate nopțile alea albe? De … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 6 septembrie 2020: Lotte la Weimar – Thomas Mann

Lotte La Weimar

Într-o zi, încă văratică, pe la sfârșitul lui septembrie 1816, lui Mager, chelnerul hotelului La Elefant din Wiemar, un om instruit, i s-a întâmplat ceva emoționant și care i-a pricinuit o tulburătoare bucurie. Nu că ar fi fost ceva nefiresc în acel eveniment, dar cert este că lui Mager o bucată de vreme i s-a … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 2 septembrie 2020: Dinastia vulturilor – Alessandro Baussmerth

Dinastia Vulturilor

Avionul survola Apeninii, zguduit de rafalele unui vânt puternic. Furtuna stârnită dinspre Marea Tireniană împiedicase coborârea spre Roma. Pe ecranul din mijlocul tabloului de comandă, punctele luminoase se stingeau treptat. Pilotul căuta înfrigurat orice pistă disponibilă. Vocile din cască refuzau pe rând cererea de aterizare. În cele din urmă, colegii din Bari îi dădură acceptul. … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 5 august 2020: Valsul de adio – Milan Kundera

Valsul De Adio 1

Începe toamna – coroanele copacilor se îngălbenesc, se înroșesc, ruginesc; mica stațiune balneoclimaterică, așezată într-o vale fermecătoare, pare asediată de flăcări. De-a lungul colonadei mișună femei, aplecându-se, când una, când alta, deasupra izvoarelor. Femei ce nu pot avea copii, nutrind însă speranța că în această stațiune vor dobândi fecunditatea. Printre pacienți, bărbați sunt mult mai … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 22 iunie 2020: Călătoria Cilkăi – Heather Morris

Calatoria Cilkai

Lagărul de concentrare de la Auschwitz, 27 ianuarie 1945   Cilka se uită buimăcită la soldatul din fața ei, membru al trupelor care au pătruns în lagăr. El îi spune ceva în rusă, apoi în germană. Soldatul o domină cu înălțimea lui pe fata de optsprezece ani. Du bist frei. Ești liberă. Ea nu știe … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 16 iunie 2020: Ziua a șaptea – Yu Hua

Ziua A Saptea

Se lăsase deja ceața deasă când am ieșit din garsoniera închiriată, pornind prin orașul pustiu, cufundat în haos. Trebuia să ajung într-un loc numit „salon funerar“, deși în zilele noastre i se spune mai degrabă „crematoriu“, căci fusesem anunțat să mă prezint acolo înainte de ora nouă, incinerarea mea fiind programată pentru ora nouă și … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 14 iunie 2020: Un artist al lumii trecătoare – Kazuo Ishiguro

Un Artist Al Lumii Trecatoare

 – Ia te uită! Ono-san! exclamă, luminându-se la față. Ce întâmplare fericită să te văd chiar azi! Chiar acum câteva clipe îmi spuneam că de-aș avea niște bănuți în plus aș cumpăra ceva pentru Ono-san, în semn de recunoștință pentru bunătatea sa față de mine. Dar deocamdată nu-mi pot permite decât ceva ieftin și asta … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 13 iunie 2020: Cinci copeici – Sarah Stricker

Cinci Copeici

Tare urâtă mai era mama. Orice altceva bunicul nu i-ar fi permis niciodată. Era uscată și palidă, pielea ei nu reușea să capete nicio culoare mai acătării, nasul i se înroșea ori de câte ori se supăra sau se bucura, când îi era frig ori când transpira, iar asta doar așa, din pura răutate a … Citește mai mult